Zilele acestea am colindat un pic pe la periferia judetului Timis. Nu foarte departe de zona ultra urbana, adica nu departe de Timisoara. La circa 35 – 40 de km de viitorul oras European am gasit sate parasite. Locuri unde oamenii ii vezi mai rar sau deloc, liniste deplina si unde natura a preluat controlul.

Chiar daca casele sunt in paragina, farmecul locului e probabil pe cele mai inalte culmi. E bine stiut ca cel mai bun architect al lumii este natura si aceasta repara tot ce omul de cele mai multe ori strica. Un lucru insa ramane extrem de ciudat, locuri frumoase nu departe de oras, sunt lasate de izbeliste si nimeni nu le mai vrea.

A fi de la sat e un handicap ?

Satele vizitate nu sunt abandanate de multa vreme. Gasim poze pe internet de acum patru, cinci ani, unde vedem altceva decat in prezent.

Si chiar daca vorbim zilnic de bio si eco, abandonam cu buna stiinta satul. Se pare ca a fi de la sat a devenit o ,, povara” pentru noua generatie, iar buletinul de oras un fel de diploma care ,, bate” orice studii sau descoperiri stiintifice nu conteaza ca lucram intr-o mutinationala si facem cauciucuri sau cabluri, inhalam toxine non-stop…Important e ca suntem la oras.

Povestea pare altceva decat tendintele de care se vorbeste in prezent. Sau e la moda sa se vorbeasca. Realitatea insa e crunta, sau cine stie poate acesta e cursul. Uneori natura trebuie sa ne mai si ia ceva, nu doar sa dea.