Printre muritorii din Timisoara este deja ceva obisnuit ca romii din zona sa evacuze cate un spital sau o cladire mai aratoasa din centru orasului. Motivul e simplu, romii au mostenit cladirile si vor sa se instaleze in ele. Cei drept cladirile s-au cam terminat, dar evacuarile nu prea.

Primaria Timisoara tocmai a aflat ca un cavou construit in 1850 de familia unui industrias de origine germana a fost evacuat. Desi cavoul este un monument arhitectural ce urmeaza sa fie trecut la monumente istorice, cu toate acestea, doar acum cineva si-a dat seama ca pozele si numele celor ,,cazati” acolo nu prea corespund.

Ce se presupune ca s-a intamplat :

Intr-o noapte, una oarecare, romii s-au gandit sa treaca la cimitir pe la neamuri ca sa le arate ce mertan si-au tras. O data ajunsi acolo si-au dat seama ca limuzina nu incape printre cruci, asa ca au hotarat sa isi aduca neamurile mai aproape de poarta. Si cum taman langa poarta era un cavou in care toti erau morti si niciun viu nu era acasa, ce era sa faca ?… Pai i-au scos afara pe nemtalai si si-au instalat neamurile, ca doar e mostenire. Iar acum nu mai e nevoie sa mearga in cimitir isi pot saluta neamurile decedate direct din mertan cu un clacson. Eventual mai lasa mertanul la semafor cateva minute atunci cand aduc cate un cadou pentru cei din cavou. Un sacou armani, ba un parfum chanel, un iPhone ca asa e frumos 🙂 .

Aceasta ar fi o varianta, dar e posibil sa fie si alte versiuni ale povestii, nu m-ar mira daca tiganii cei vii ar spune ca habar nu au cum neamurile lor si-au schimbat ,, domiciliul”. E posibil ca romii decedati sa fi jucat carti cu familia industriasului neamt si probabil acesta a pierdut cavoul 🙂 . Si evident mortii au facut schimbul fara ca nimeni sa stie. Ramane de vazut ce vor avea de spus romii, la cei vii ma refer.

Ca sa va faceti o ideie romii transferati au decedat in 1983, 1998, 2005, in fine asta este. Ma intreb daca in alte morminte sunt cei de drept sau au venit peste ei ,, mostenitorii”. Maine, poimaine ne trezim cu moaste care au ghiul pe care scrie: ,, cado pentru Mercedesu” 🙂 .

Desi situatia din Timisoara par aproape incredibila si poate chiar amuzanta la prima vedere, ea scoate la iveala probleme serioase legate de respectul fata de patrimoniul cultural si de memoria celor plecati. Fenomenul reflecta o lipsa de supraveghere adecvata a patrimoniului monumental, dar si o adaptare neconventionala la realitatile sociale contemporane, in care traditiile si nevoile personale sunt numarul unu pe lista de prioritati. Imi dau seama ca, desi intentiile pot fi interpretate ca parte dintr-un obicei cultural, este esential sa stabilim limite intre respectul personal pentru traditii si regulile colective ale societatii. Ar fi bine sa invatam sa ne protejam mostenirile culturale pentru a nu ajunge sa transformam locuri de aducere aminte in povesti de carti postale colorate.