Daca ar fi sa intrebam cateva femei ce ar face daca seful le-ar cere o intalnire in afara biroului, sau la birou insa fara textile pe corp, cred ca mai toate ar spune ca in secunda doi ar face plangere, sau si-ar da demisia. Pe naiba, astea sunt povesti, plangerile sunt infime la ceea ce se intampla, ceea ce ma duce cu gandul ca multe femei accepta sa treaca de la ,, buna dimineata domnule director ” la ,, s-a facut dimineata domnule director „.
Probabil ati auzit de scandalul de hartuire dintr-o institutie de prin Timisoara, unde un directoras si-a propus sa calareasca tot. Toata presa a dezbatut subiectul la intors pe toate partile, astfel incat nu isi are rostul sa il mai dezbat si eu. Totusi nu inteleg un lucru din toata povestea asta, domnita aceea care a fost hartuita, nu are si ea un sot. Unul care sa il puna in cuier pe directorul pofticios la orificiile din cladirea pe care o pastorea. Sa nu mai vorbim de faptul ca directorasul cu pricina avea vreo sapte femei in subordine, acelea au scapat fara sa isi de-a chilotii jos ? Nu prea cred.
In urma cu ceva ani sotia unui amic a trecut prin ceva similar, evident la prima tentativa si-a dat demisia. Si-a sunat sotul iar acesta a incercat sa il caute pe iubaret. Evident cel din urma s-a evaporat vreo doua luni in delegatie. Pana la urma problema s-a racit si asta a fost. Nu vreau sa instig pe nimeni la nimic, dar in asemenea situatii merge facuta o omleta cu bocancul. Exista femei care se vor bucura, cauta-le pe alea, dar daca cineva iti spune nu, intelege.
Este evident că subiectul hărțuirii la locul de muncă este unul complex și delicat, care generează reacții și soluții variate. Din experiența mea, am învățat că multă lume subestimează puterea dialogului deschis și a stabilirii unor limite clare de la bun început. Contează enorm să îți cunoști drepturile și să știi că nu ești singură, că există resurse și persoane dispuse să te ajute. De asemenea, o rețea de sprijin solidă, fie ea prieteni, familie sau colegi, poate face diferența în a gestiona astfel de situații și a preveni escaladarea lor. Indiferent cât de provocator ar fi să te împotrivești, integritatea personală ar trebui să rămână pe primul loc; este un proces de auto-respect și curaj, unul care te transformă și îți întărește caracterul.
Cunosc un caz unde „El Patron” a avut de a face cu toate angajatele si nu-s putine la numar (vreo 50) si nici una n-a depus plangere. Toate stiu de „problema”, dar inca nu s-a gasit ac de cojocul lui. Se pare ca femeiile sunt mai „sensibile” decat credem noi si se dedica bunastarii familiei.