Daca ar fi sa intrebam cateva femei ce ar face daca seful le-ar cere o intalnire in afara biroului, sau la birou insa fara textile pe corp, cred ca mai toate ar spune ca in secunda doi ar face plangere, sau si-ar da demisia. Pe naiba, astea sunt povesti, plangerile sunt infime la ceea ce se intampla, ceea ce ma duce cu gandul ca multe femei accepta sa treaca de la ,, buna dimineata domnule director ” la ,, s-a facut dimineata domnule director „.

Probabil ati auzit de scandalul de hartuire dintr-o institutie de prin Timisoara, unde un directoras si-a propus sa calareasca tot. Toata presa a dezbatut subiectul la intors pe toate partile, astfel incat nu isi are rostul sa il mai dezbat si eu. Totusi nu inteleg un lucru din toata povestea asta, domnita aceea care a fost hartuita, nu are si ea un sot. Unul care sa il puna in cuier pe directorul pofticios la orificiile din cladirea pe care o pastorea. Sa nu mai vorbim de faptul ca directorasul cu pricina avea vreo sapte femei in subordine, acelea au scapat fara sa isi de-a chilotii jos ? Nu prea cred.

In urma cu ceva ani sotia unui amic a trecut prin ceva similar, evident la prima tentativa si-a dat demisia. Si-a sunat sotul iar acesta a incercat sa il caute pe iubaret. Evident cel din urma s-a evaporat vreo doua luni in delegatie. Pana la urma problema s-a racit si asta a fost. Nu vreau sa instig pe nimeni la nimic, dar in asemenea situatii merge facuta o omleta cu bocancul. Exista femei care se vor bucura, cauta-le pe alea, dar daca cineva iti spune nu, intelege.