Daca tot am stabilit ca nu e o rusine sa faci mancare, am trecut la treaba. In meniul de azi fasole batuta.

Sub atenta supraveghere a bunicii mele am pornit la treaba.

Aseara am ales boabele de fasole si le-am pus intr-un ceaun cu apa, la inmuiat. Pentru ca, se pare, fasolea se fierbe mai usor cand e inmuiata.

Cand m-am trezit azi dimineata, entuziasmat, am trecut la urmatoarea operatie. Fierberea.
Se fierbe la foc mic, timp de aproximativ 2 ore, pana se flesocaiesc boabele de fasole.

Odata fierte, se scurge zeama, insa nu se arunca. Se pastreaza intr-o cana pentru ca e posibil sa fie nevoie de ea putin mai tarziu.
Se pistoseste fasolea folosind un dispozitiv (nu i-am retinut numele) sau masina de tocat. Eu am mers pe varianta 1, parea mai distractiva.
Se adauga: sare (dupa gust), 1-2 linguri de ulei si piper macinat.

Apoi se pregateste ceapa. (Atentie aici, uneori ceapa are efecte asupra ochilor. Cel putin la mine a avut)
Se taie marunt ceapa si adauga intr-o tigaie cu ulei incins.

Se mesteca continuu, pentru a nu se arde si se aduga si putin bulion.

Cand ceapa este gata, se adauga peste fasolea batuta si se serveste impreuna cu salata verde. Sau castraveciori murati.

Pofta buna !

P.S. Chiar a fost comestibila. 😀

Deși am avut emoții la început, prepararea fasolei bătute s-a dovedit a fi o experiență surprinzător de plăcută și educativă. Sub îndrumarea bunicii, am învățat că mici detalii, precum înmuierea fasolei și utilizarea zeamei, pot face diferența între o mâncare fadă și una plină de savoare. Bucuria de a lucra cu ingrediente simple și de a vedea că rețeta prinde viață sub ochii mei a fost neprețuită. Îți recomand să încerci și tu, chiar dacă nu ai multă experiență în bucătărie, pentru că satisfacția de a savura un preparat făcut de tine nu se compară cu nimic altceva.