Ieri. Da am uitat sa povestesc. Adica am povestit eu, da am uitat sa scriu pe blog. 😀
Deci, sa va povestesc cum a dat o masina peste mine. Ieri.
Se facea ca mergeam eu linistit spre casa.
Pe jos, ca masina nu am. Nu am nici macar o bicicleta. :blushing:
Si cum mergeam eu ajung la un semafor.
Cum era rosu, astept cuminte. Ca eu respect regulile.
Si astept… se face verde. Normal, ma apuc sa traversez.
Sa va pun si o imagine, sa intelegeti mai bine toata actiunea urmatoare. 😀
Ajung la mijlocul trecerii, masina albastra era oprita regulamentar (doar avea rosu la semafor).
Merg mai departe.
Pe banda cealalta venea cu viteza o domnisoara intr-o masina (verde) care facea la dreapta (avea cu intermitent la semafor).
Acum nu stiu exact, ori nu m-a vazut, ori a crezut ca are timp sa treaca pana ajung eu, insa un lucru e clar. Nu incetinea deloc. Chiar accelera cred.
O vad, ma panichez. :-SS
Ma vede, realizeaza ca e pe traiectorie de coleziune si pune frana. Frana cu simt de raspundere.
Insa la o anumita viteza, cu tot cu frana, masina continua sa se miste.
Si acum se misca amenintator spre mine. :-S
Asa ca nu aveam un singur lucru de facut, sa incerc sa ma feresc.
Ma feresc, masina inca inainteaza spre mine… POC! x_x
Deja ma lovise.
Inima imi batea nebuneste. Inima domnisoarei probabil la fel.
Coboara din masina, panicata, disperata: „Ati patit ceva? Sa va duc la spital? Ati patit ceva? Sunteti bine ?”
….
„A… U…„, imi revin putin, ma „analizez” sa vad ca totul e in regula… nu patisem nimic.
Din fericire nu ma lovise chiar asa de tare, si nu aveam nici o trauma. In afara de cea psihica.
Domnisoara inca era panicata rau. Ii spun ca nu am nimic, nu e nici o problema, sa verifice la masina daca nu s-a strambat capota. Sau daca nu prezinta ceva urme in urma lovirii.
Totul e in regula si cu masina ei, mai ma intreaba de cateva ori daca vreau sa ma duca la spital. Refuz politicos.
O linistesc si ne vedem fiecare de treburile noastre.
Sfarsit.
pff nu m-am gandit sa-ti spun azi face to face, dar trebuia sa ii spus sa te duca la spital 😉 atunci cand erai in masina cu ea, ziceai ca daca nu-ti plateste daune, o dai in judecata alea alea…si negociai pana cand iti platea in natura :>
Da, sa stii ca nu m-am gandit.
Un sac de cartofi, cateva kilograme de rosii, ceapa, ceva fructe…
Man…ce pot sa zic…ma bucur ca n-ai patit nimic 🙂 .Ai grija cu prostii astia, ca iau permisele de conducere in Arges :)) . Ai grija cum traversezi ca mori cu dreptatea in mana 😛
Daca nu aveam grija cand traversam, ma tavalea putin. 😀
Permis din Arges clar… :)) grija mare ca nu esti in siguranta nici pe trotuar
Imi sustin ideea ca femeile is un pericol la volan.De aia nu o sa am permis niciodata.Ma bucur ca esti bine. 🙂
Moaaammm ce injuraturi si palme ii dadeam.. Bine, eu imi permiteam, sunt fata 😀
Lasand gluma la o parte, cam prea simplu ai lasat-o sa scape.. Desi nu cred ca va mai trata verdele de dreapta cu atata nonsalanta de-aici inainte…
andrei, cu bicicleta poti sa iesi bine sau poti sa iesi mai putin bine din povestea asta cu accidentele: bine, pentru ca mergi mai repede si timpul petrecut in trafic e mai scurt, riscurile scad odata cu timpul; mai putin bine pentru ca viteza e mai mare, iar odata cu viteza creste si riscul de a avea un accident (la puterea a 2 a), doar esti inginer, nu ?
scuze ca intreb,dar de curiozitate ce masina avea „papusica”? :)) =))
Eu ii spuneam sa ma duca acasa, daca tot se oferea cu drumul pana la spital. Si acasa poate intra sa bem o cafea in cinstea faptului ca nu a fost grav. Cine stie poate dupa cafea, avea loc vreo „coliziune” mai serioasa. Mult noroc si atentie in trafic!
soldy, chiar nu am retinut. Eram prea „emotionat”
super tare cika: ”…nu e nici o problema, sa verifice la masina daca nu s-a strambat capota… 😀
si acum adaug eu: ”sticla sa fii fost de fier..ce prada aveam..” :))
trebuia sa o iei si sa o f… direct pe capota acolo,eu asa faceam >:)
era blonda cumva?
…bine macar ca nu ai patit nimic 😀
Era satena.
Si da, trebuia sa o leg de volan si sa ma destrabalez cu ea. Acolo in mijlocul intersectiei.
Sa apar si la stirile de seara. Eventual si cu catuse la maini. 😀
Totusi, te-ai gandit cui lasi blogul mostenire? poate facem un targ :))
Daca dispar eu, o sa dispara si el cu mine. 😛