Romanul s-a nascut afacerist si aceasta inainte de-a fi poet, nu sunt vorbe in vant, ci o constatare. E adevarat ca ne urnim mai greu, dar cand ne urnim suntem greu de oprit. Un exemplu sunt site-urile de anunturi, care prin campaniile lor de promovare au reusit sa dea un imbold imaginatiei unor romani.

Cu alte cuvinte vindem, cumparam si iarasi vindem. Nu e nimic rau in asta, insa unele produse scoase la vanzare sunt destul de ciudate. Rasfoind un site de anunturi cum este si Mercador.ro, iti dai seama ca unii si-au scos spre vanzare nu doar agoniseala de o viata ci si ceea ce au adunat bunicii si strabunicii lor.

Adica de la linguri vechi de alpaca, la cravata de pioneri si terminand cu niste tricouri si papuci la mana a doua. In fine fiecare vinde ceea ce vrea, astazi insa am dat peste un anunt care mi-a atras atentia si m-a facut sa scriu acest articol. Un domn de prin Bucuresti a postat pe Mercador un anunt prin care vrea sa vanda bara de la judecatorie din sectorul 6.

Anuntul suna ceva in genul :

” Bara judecatoria sectorul 6 a capitalei, este din perioada 1990, cand a fost schimbat mobilierul. Pentru nostalgici.”

Cu alte cuvinte daca va doriti cateva bucati de lemn la care au stat o droaie de infractori acum este momentul. Sau daca cineva dintre voi a stat la bara respectiva si este nostalgic dupa acele vremuri, isi poate cumpara,, bara” la care a stat. Si cand il apuca dorul de stat la bara o poate face din nou, chiar din dormitor.

Ma intreb cat vor costa peste cativa ani pijamalele in care doarme acum Borcea, Meme sau fratii Becali 😀 ?

Observând tendința de a vinde și cumpăra cele mai neobișnuite obiecte pe site-urile de anunțuri, nu pot să nu mă amuz și să reflectez asupra creativității și spiritului întreprinzător al românilor. Deși, la prima vedere, poate părea absurd să cumperi o bucată de istorie personală, cum ar fi bara de la judecătorie, această practică dezvăluie dorința noastră profundă de a păstra și valorifica amintirile unui trecut comun. Într-un mod ciudat, aceste produse „ciudate” oferă o fereastră către istorie, provocându-ne să reinterpretăm relația noastră cu obiectele și să ne conectăm cu diverse capitole din viața noastră și a comunității. Poate că lecția aici este să privim dincolo de valoarea materială și să descoperim bucuria autenticității și poveștilor care însoțesc fiecare articol, învățând astfel să prețuim mai mult experiențele și legăturile umane.