Alooo, Gicăăă! Se aude până pe banca tehnică? Verdictul vine direct din tribună: „Chiar toți jucătorii sunt pesediști, că ăștia „joacă” cel mai bine împotriva României?!” Fotbalul întâlnește politica și, ca de obicei, România pare să piardă la amândouă.

Patru goluri acasă, fără un singur spectator

Gluma vine după două lovituri încasate în numai câteva zile. Naționala pregătită de Gheorghe Hagi a început Liga Națiunilor cu o înfrângere, 1-2 în Suedia, iar duminică seară a pierdut și pe Arena Națională, 2-4 cu Bosnia și Herțegovina. Două meciuri, două înfrângeri și șase goluri primite. Aceste cifre nu sunt doar o problemă de scor, ci un semnal clar pentru selecționerul Gheorghe Hagi: nu se poate face nimic fără o schimbare radicală a modului de joc.

Practic, tricolorii au intrat în Liga Națiunilor cu o consecvență de invidiat: indiferent dacă jucăm acasă sau în deplasare, cele trei puncte știu exact în ce vestiar trebuie să ajungă. Suedezii au luat porția lor, bosniacii au plecat și ei mulțumiți, iar România a rămas cu tradiționalul „trebuie să învățăm din greșeli”. Într-un meci cu Bosnia, situația a fost și mai dureroasă. Patru goluri primite acasă, într-un meci disputat fără spectatori, de parcă până și tribunele ar fi primit informația din timp și au decis să nu se uite.

Politica pe teren: fie toți pesediști, fie cineva e vinovat

Și de aici intră politica pe teren. În caricatură, dacă echipa „joacă împotriva României”, explicația trebuie să fie una singură: or fi toți pesediști! Că doar în România, când mingea nu intră unde trebuie, cineva trebuie să fie de vină. Dacă nu este arbitrul, este selecționerul. Dacă nu este selecționerul, este Federația. Iar dacă nici asta nu ajunge, scoatem partidul de pe banca de rezerve.

Gică Hagi abia și-a început mandatul și deja are parte de botezul clasic al selecționerului român: două rezultate proaste și milioane de antrenori în fața televizoarelor. Fiecare știe cine trebuia convocat, cine trebuia schimbat și, mai ales, cine n-ar mai trebui să vadă naționala nici măcar la televizor. Se pare că fiecare are o opiniune, dar nimeni nu are o soluție. Deși e clar că nu e vorba doar de jucători, ci și de o strategie generală, care pare să nu aibă niciun plan clar.

Programul nu e prietenos și nu se vede niciun semn de schimbare

Urmează Polonia, apoi din nou Suedia, iar programul nu pare tocmai construit pentru refacerea moralului: România joacă la Varșovia pe 2 octombrie și primește Suedia pe 5 octombrie. Până atunci, poate tricolorii își amintesc regula de bază: adversarul este cel care poartă celălalt tricou.

Că dacă mai „jucăm împotriva României” încă două meciuri, adversarii nici nu mai trebuie să se prezinte. Le trimitem punctele prin curier. Căci, într-un mod ironic, România pare să fie adversarul preferat al adversarilor, deși nu pare să aibă niciun plan de a schimba această realitate.

Glumet A.