In special telefoanele mobile. Nu le sufar. Ma fac sa ma simt controlat clipa de clipa.
Ma uit la copii de 10-12 ani cum se roaga de parinti sa le ia un telefon. Si nu ii inteleg. :-??
Au telefon ,si ? Se duc la fotbal, dupa jumatate de ora ii suna mamica lor sa mearga acasa la lectii. Si gata distractia. Eu cand eram copil ieseam afara si ma mai intorceam cand se insera. Sau cand eram prea obosit sa mai joc. 😀
In ziua de azi nu mai ai cum sa hoinaresti in voie, nu mai poti sa zici „nu stiam cat e ceasul”. Acum te suna si te cheama acasa.
Acum telefonul a ajuns mai mult decat o necesitate, a ajuns o moda. Deja daca esti la liceu si nu ai cel putin un telefon mobil si 2 cartele nu se uita aproape nimeni la tine.Iar ca sa iesi putin in evidenta trebuie sa stii cum se da un telefon cu numar ascuns si sa ai „licurici”. 😉
Apoi, cu cat te maresti, devine din ce in ce mai importanta si marca telefonului personal. Sa fie cat mai scump, cu camera, mp3, wi-fi, dvd-writer. Si eventual si alte accesorii.
Momentan cred ca asta e limita superioara insa, tehnologia avanseaza si odata cu ea avanseaza si moda in domeniul telefoanelor. Ramane insa sa vedem daca e adevarat mitul despre o anumita relatie intre cancer si vorbitul la telefon. :)]
P.S.: eu cand plec pe afara sa hoinaresc sau sa joc baschet las telefonul acasa. Sa nu ma deranjeze nimeni ;))
total de acord cu ce zici..doar ca acum, la varsta asta, chiar dak am lua telefoanelu cu noi la basket sau in orice parte nu cred ca ne-ar suna cineva sa venim acasa sau cel putin ne suna… dar nu venim >:) si in ceea ce priveste cancerul si vorbitul la telefon ramane doar un mit, dar un lucru e sigur telefonul mobil tinut mult timp la ureche iti strica auzul siiii iti incalzeste creierul… ciudat, nu?
Pe mine daca m-ar suna, si m-ar chema acasa, ar trebui sa ma duc. 😐