Subiectul despre care voi scrie mai jos ma depaseste, recunosc ca nu ma pricep la icoane. Singura icoana facatoare de minuni pe care am vazut-o era intr-un film, BD la munte parca. Si totusi am decis sa scriu despre acest subiect dupa ce zilele trecute au aparut niste stiri legate de o icoana care lacrimeaza. Locatia icoanei e undeva intr-un sat, la o troita sau asa ceva.
Adica un loc cu nimic special, accesibil fara bani si alte protocoale. Evident stirea nu am vazut-o doar eu, ci si cei de la concurenta, adica de la biserica. Astfel ca dupa cateva zile mai apare o stire.
De data aceasta a venit un boss de la Mitropolie sau ceva de genul, sa vada daca icoana chiar e pe bune. Si din declaratiile date de acesta am inteles urmatoarele : icoana facatoare de minuni trebuie mutata intr-o biserica daca este veritabila. Cu alte cuvinte mai ho, fara bani la minuni, biserica trebuie sa incaseze banii altfel….. Cu alte cuvinte o icoana facatoare de minuni se pastreaza in biserica si trebuie sa aibe in fata cel putin patru cutii in care enoriasii sa isi goleasca portofelul. Altfel nu este ok, minunile nu dureaza si pot avea alte efecte. Ca doar biserica are franciza Dumnezeu pe Pamant si nimic nu se face fara taxa la ei. E ca si cum ti-ai deschide McDonald’s fara acordul celor de la McDonald’s, e grav rau.
Daca cumva detineti o astfel de icoana trebuie sa o predati imediat celei mai apropiate biserici sau sunati 112 si un Mercedes de la BOR se va deplasa imediat sa isi ridice ,,gaina cu oua de aur”. Altfel este extrem de grav, e periculos sa detii o icoana facatoare de minuni pe persoana fizica :-SS .
Cei mai buni afaceristi sunt preotii, nu toți dar majoritatea. Ar trebui ca sa ii premieze cineva, cum se întâmpla si cu firmele. In rest nu pot decât sa constat cât de naivi sunt cei care deschid punga.
Am intalnit si preoti in regula, care ofereau chitanta atunci cand incasau bani, care sunt umili si cu mult bun simt… Unul din modelele mele in viata, a fost profesorul de religie, preot de meserie. Dar inainte de a fi preot, era UN OM… Nu profesia il definea, ci calitatea de a fi OM cu ceilalti oameni. Din pacate, in unele cazuri nu este asa. Nu sunt in masura sa judec, dar observ cum, curtea unei biserici aflate in cartier se trasforma intr-o adevarata afacere: mergem la Ierusalim cu Biserica ( pentru ca organizeaza parintele ), serbam botezul, nunta si pomenile in curtea bisericii pentru a nu mai da bani la restaurant. Parintele cunoaste o firma de catering…, construim o gradinita in curte si donam bani pentru constructia ei… Ceea ce ma surprinde este atitudinea oamenilor. Nu inteleg ca sunt manipulati atunci cand li se sugereaza ca ar fi mai bine ca lucrurile sa fie facute asa. Intr-adevar, costurile sunt mai mici si poate acesta este motivul pentru care accepta, dar tot cred ca nu este normal…