Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dâmboviţa, Corneliu Ştefan, a anunţat duminică, faptul că judeţul Dâmboviţa a obţinut în instanţă Sfinxul şi Babele din Bucegi, unele dintre cele mai cunoscute monumente naturale ale României. Sfinxul şi Babele sunt amplasate la graniţa dintre Prahova şi Dâmboviţa iar cele două judeţe îşi dispută în instanţă proprietatea asupra terenului pe care sunt aşezate monumentele.
„Mă bucur să le transmit dâmboviţenilor că joi, 25 noiembrie, Consiliul Judeţean Dâmboviţa a avut câştig de cauză în procesul cu judeţul Prahova, vecinii noştri susţinând că atât Sfinxul, cât şi Babele se află pe teritoriul lor. Deşi sentinţa de joi nu este definitivă, toate instanţele, altele decât cele din Prahova, au spus că cele două monumente sunt ale judeţului nostru, iar eu mă voi asigura că Sfinxul şi Babele vor rămâne pe teritoriului judeţului nostru”, a scris, duminică, pe Facebook, preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa.
Procesul a fost deschis în ahul 2015, şi se află pe rolul Tribunalului Vâlcea. Reclamant în dosar este prefectul judeţului Dâmboviţa, iar pârâţi sunt comuna dâmboviţeană Moroeni şi oraşul prahovean Buşteni. Prefectul judeţului Prahova are cailate de intervenient în dosar.
Decizia nu este definitivă.
Babele nu sunt chiar babe, ci doar niște formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (2292 m), din masivul Bucegi din Carpații Meridionali. Important obiectiv turistic, Cabana Babele este situată sub vârful cu același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi.
Babele sunt „martori de eroziune”, formate prin erodarea eoliană diferențiată a diferitelor strate geologice în care sunt sculptate (conglomerate cretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume.
Este fascinant cum Sfinxul și Babele, simboluri naturale importante, au devenit subiectul unei bătălii legale între județele Prahova și Dâmbovița. Observând rezultatul câștigat de Dâmbovița, nu pot să nu mă întreb despre impactul unor astfel de dispute asupra comunității și turismului local. În definitiv, indiferent de jurisdicție, aceste monumente rămân un patrimoniu comun care ar trebui să unească, nu să dezbine. Poate că soluția optimă ar fi colaborarea între cele două județe pentru a valorifica și proteja aceste minuni ale naturii, oferind și mai multe oportunități de explorare turiștilor din toate colțurile lumii. Această abordare cooperativă ne amintește că, uneori, cel mai mare câștig vine din împărtășirea în comun a resurselor și a responsabilităților.