Probabil ati auzit si voi povestea imprumutului facut de Germania de la noi si neachitat. Suma recalculata nu este una mica, ci ditamai 18,8 miliarde euro. Povestea nu este una recenta, presa ,,bazaie” din cand in cand pe acest subiect de cativa ani. Astazi insa am ascultat la Europa Fm o emisiune a carei tema era : ,, Sa cerem banii inapoi Germaniei sau nu ? „. Nu stiu ce sa inteleg, o fi ramas Europa Fm fara subiecte ? Cum poti sa intrebi asa ceva. Au primit bani nemtii ? Ok, trebuie sa ii dea inapoi. Ceea ce m-a socat cel mai mult, au fost cele 3-4 telefoane din partea unor ascultatori. Probabil casnici de profesie si care puteau vorbi pentru ca sotiile lor nu erau acasa, toti au fost de aceeasi parere, ca nu trebuie nici sa ne gandim la datoria Germaniei fata de Romania.

Cu alte cuvinte ninge, ploua, soare, nu conteaza Romania plateste. Chiar daca nu am primi banii respectivi un demers ar misca lucrurile si opinia publica din Germania. E normal ca fiecare nemtalau sa stie ca datoreaza Romaniei ceva. Cum recuperarea datoriei nu presupune comisioane nu prezinta interes pentru politicieni, in concluzie propun sa vindem datoria la altii mai priceputi in ale recuperatului. Iata cateva variante:

– Vindem imprumutul Rusiei, trimite Putin cativa racheti si rezolva treaba in doua secunde.
– Vindem imprumutul tiganilor de la Timisoara, pai astea au recuperat cladiri ale unor spitale, cladiri istorice care nu erau ale lor, recuperarea datoriei de la nemti ar fi un fleac.

Sau propunem Germaniei sa facem compensare, adica fiecare roman sa fie imun la amenzile rutiere, sa aibe libertatea sa arunce hartiile pe jos, intrare libera pe linghispir. Cred ca multi romani s-ar bucura si sunt 100% convins ca in aceste conditii nemtii ne-ar da banii imediat.

Lasand gluma la o parte un lucru ma nedumireste: de ce sa nu cerem datoria inapoi Germaniei ? Si nu e vorba doar de Germania, sunt o groaza de tari care au datorii catre Romania. Oare ei ne-ar fi iertat ? Ma indoiesc eu am impresia ca cei care ne conduc sunt pampalai, iar poporul sta capra ca nu are incotro.

Nu poti sa ierti pe alti de miliarde de euro cand poporul tau sta in frig si bezna cu matele goale.

Reflectând asupra situației prezentate, mă întreb cum de păstrăm o atitudine atât de pasivă față de o datorie istorică atât de semnificativă. Este adevărat că acțiunea de a cere rambursarea acestor bani ar putea părea dificilă sau chiar imposibilă la prima vedere, dar este important să gândim strategic și să nu subestimăm efectul pe care l-ar putea avea acest demers asupra opiniei publice internaționale. Imaginați-vă ce mesaj puternic ar trimite politicienii care ar acționa pentru a proteja și recâștiga resursele naționale, arătând că România își cunoaște și își apără interesele cu fermitate. Într-o lume în care fiecare țară își urmărește propriul interes, poate că ar trebui să ne exprimăm și noi mai deschis drepturile și să cerem ceea ce ni se cuvine, folosind astfel o lecție de determinare ca inspirație pentru acțiuni viitoare în viața noastră de zi cu zi.