Pe vremuri succesul unei actiuni, fie ca vorbim de distractie, fie de munca, presupunea o activitate in minim doi. Vorba cantecului, si nu ma refer la piesa lu’ Velea, ci la versul ; ,, unde-s doi puterea creste ” 🙂 . Astazi insa am impresia ca oamenii au ajuns sa se urasca ceva mai mult. Practic greu vezi o afacere sa functioneze in asociere, sau daca functioneaza nu merge prea mult. Invidia, suspiciunea, darama tot, de la afaceri intre frati pana la prietenii de o viata spulberate intr-o secunda. Zilele trecute cautam un joc pentru un copilas, voiam ceva interactiv, voiam un joc in doi. Pe vremuri mai toate librarile aveau rafturile ticsite cu jocuri in 2, astazi insa mai toate jocurile sunt individuale. Cu alte cuvinte in zilele noastre individul inca din fasa este ,, indreptat” catre versiunea solo.

Nu sunt psiholog sau vreun specialist in dresaj de neuroni, insa am impresia ca in ce priveste educatia se face o imensa greseala. Izolarea, individualismul au fost tot timpul considerate a fi ceva gresit, ba chiar ceva grav. Astazi insa sistemul e astfel ,, organizat” incat copiii sau mare parte dintre ei sunt impinsi in aceasta directie. Iar toate acestea incep de la copilul singur la parinti, jocurile, jucariile individuale. Mai tarziu se continua cu prioritati gen cariera pe primul loc, iar restul nu conteaza. Ca intr-un tarziu sa se ajunga la probleme de cuplu deoarece unul din parteneri sau ambii au fost obisnuiti cu o viata individuala, libertina, lipsa de comunicare, etc.

In acest moment aceasta problema este deja de actualitate, adica avem cupluri cu astfel de probleme. Cele mai multe divorturi au la baza aceasta problema. Iar sondajele spun ca in mare parte femeile sunt cele care nu se pot adapta la un ,, joc in 2 ” 🙂 . Nu stiu daca toate acestea sunt urmarea faptului ca eu nu am gasit un joc in 2 la librarie 🙂 , insa sunt sigur ca astfel de jocuri au un rol important in formarea individului. Mai ales in zilele acestea cand netul e rege suprem in ocupat timpul copiilor.

Din propria mea experiență, am realizat că jocurile în doi, fie ele din copilărie sau activități în cuplu, sunt cruciale pentru a construi legături autentice și pentru a dezvolta abilități de comunicare eficientă. Am observat cum individualismul exacerbat poate adesea să ducă la dificultăți de adaptare în relații și la o lipsă de înțelegere reciprocă, chiar și în interacțiuni cotidiene. Cred că este esențial să cultivăm de la o vârstă fragedă aprecierea pentru colaborare și parteneriat, deoarece acestea sunt fundații solide pentru relații sănătoase, atât profesionale, cât și personale. Poate că în loc să evităm conflictele care pot apărea într-un „joc în doi”, ar trebui să le vedem ca oportunități de creștere împreună.