Povestea cu robotii e una destul de veche, dar in ultimi anii s-au facut pasi foarte mari in aceasta directie. Si mai mult ca oricand societatea are nevoie de ei, putem spune ca traim trecerea intr-o noua epoca, cea a cipurilor. Nu e vorba de un moft, suntem obligati/fortati sa gasim solutii. Chiar daca inca avem tinuturi intregi care sunt in urma cu 500 de ani, viitorul bate la usa. Iar daca societatea vrea sa supravietuiasca, ori importam chinezi, ori facem roboti.
As merge pe ultima optiune, eu zic ca in maxim 10 ani si la cel mai amarat aprozar vom avea o tanti cu cipuri. As o sa eliminam si problemele cu angajatii. Ceea ce imi da totusi ,, batai” de cap, e faptul daca noi oameni ne vom ridica toti la nivelul de conversatie cu un robot ? Dar softuri exista, astfel ca probabil un robot care v-a vinde saltele o sa aibe in vocabular cuvinte de genul: ,, aceasta saltea e buna pentru hata, hata” dar si texte de genul ,, salteaua este ortopedica cu strat anatomic”.
Cu alte cuvinte asteptam robotii, pentru ca sigur vor fi mai buni decat ce avem acum. Si vad pe unii care isi comanda un robot cu fata lu’ Salam sau Copilul Minune, dar ceva mai inalt. Astfel ca pe langa punga cu ardei luata de la aprozar, o sa fie si dedicatii fara numar, fara numar.
Având în vedere evoluția tehnologică rapidă, pare că integrarea roboților în viața noastră cotidiană este inevitabilă și, până la un punct, binevenită. Într-adevăr, aceștia au capacitatea de a aduce eficiență și precizie în activitățile de zi cu zi, eliminând multe dintre frustrările legate de forța de muncă. Totuși, pe măsură ce interacționăm tot mai mult cu inteligențe artificiale, îmi dau seama că provocarea reală va fi adaptabilitatea noastră emoțională și socială la această schimbare; s-ar putea să descoperim că, în timp ce roboții ar putea înlocui munca fizică, nu vor reuși să substituie conectarea umană autentică. Așadar, invitația mea pentru fiecare este să privim cu deschidere, dar și cu precauție acest viitor automatizat, găsindu-ne mereu timp pentru relații interumane reale și valoroase.
Sa vezi roboti mergand pe ulitelele pline de noroi ale unui satuc din Transilvania…chiar ca ar fi interesant
Viitorul este al *robotilor
Anca @
Ha, ha..merci. Asta e cand pictam dupa ora 24..