In ultimul timp mai toti angajatorii se lauda ca investesc extrem de mult in pregatirea angajatilor. Probabil ca asa este, insa senzatia este ca investesc cam degeaba. Si nu e vreo vorba in vant, nu e zi in care sa nu beneficiez de indiferenta vreunui angajat plictisit. Astazi ma aflam intr-un mare magazin de electrocasnice, eram singurul client. Vreo sase angajati care impachetau fum, dintre care trei pe raionul unde eu tot cotrobaiam pe cont propriu. Cei trei se intreceau cu telefoanele la ascultat muzica. Un fel de cor pe trei voci. Nu asta era problema mea, insa ma asteptam sa fiu abordat cu oarece intrebari.

Dupa vreo 15 minute mi-am cam pierdut rabdarea si in incercarea de-a trece printre ei, unul m-a intrebat daca doresc ceva. Cu alte cuvinte, daca nu ,, calcam ” vanzatorul pe picior, probabil ramaneam ,, invizibil ” si acum. In fine mi-a facut un bon cu care am fost trimis la casa de marcat…Unde supriza, nu era nimeni. Dupa alte minute bune de asteptare vine cineva din afara magazinului si imi ia in sfarsit banii. Noroc ca eram singurul client, ca altfel poate dura 2-3 zile. Si cand ma gandesc ca nu demult, angajatii se bateau pe client, evident pentru comision. Astazi angajatii nu mai vor banii, pardon vor bani, dar nu vor sa mai presteze. Mai toti vor un job unde distractia si respectiv venitul sa fie pe primul loc, restul nu conteaza.