Zilele trecute o familie de romani si-au uitat fetita intr-o parcare de pe autostrada din Ungaria. Pare amuzant dar nu e deloc asa. Personal mi se pare un lucru imposibil, e ca si cum ai pleca de acasa in frac cu papion dar fara pantaloni, ba chiar mai grav. Nu incerc sa acuz pe nimeni, dar avand in vedere ca am si eu o fetita chiar pare de domeniul fantasticului. Poti sa uiti sa inchizi usa, sa inchizi aragazul, sa uiti unde ai parcat masina, ziua de nasterea a nu stiu cui, dar nu poti sa iti uiti copilul. S-a mai intamplat si la altii…Da, s-a intamplat dar in filme. Singur acasa I sau II, nu sunt stiri rupte din viata cotidiana, ci fictiune.

Ceea ce mi se pare extrem de dubios e faptul ca nu un neuron a fost ,, blocat” ci doua. Niciunul din parinti nu a realizat lipsa copilului la plecare. Povestea are un final fericit, cel putin pentru moment. Copilul a fost luat de o italianca si dus in Italia. Parintii uituci au trebuit sa faca un drum pana in Italia pentru a recupera fetita.

Ma intreb cu ce s-or ocupa parintii de au memoria asa de slaba, de-a dreptul crapata ?

Or fi politicieni ?… Ca astia uita ce promit.

Este fascinant cum uneori viața reală imită arta, chiar și când vine vorba de situații aparent improbabile. Acest incident ne reamintește cât de crucial este să fim prezenți și atenți la cei din jurul nostru, mai ales când vine vorba de familie. Uitarea copilului într-o parcare nu este doar o problemă de memorie, ci subliniază importanța comunicării și verificării constante. Poate că ar trebui să ne antrenăm mintea și să prioritizăm lucrurile esențiale, astfel încât să putem evita momentele de uitare care ne pot costa atât de mult. În fond, fiecare moment trecut cu cei dragi este de neprețuit și merită toată atenția noastră.