Un idiot (de la PNL sau PDL, nu am inteles prea bine) m-a trezit dimineata, pe la 11, anuntand un supermegaconcert K1. Dupa care m-au delectat cu refrenul:  „Fata verde cu parul padure, Fata verde cu parul padure…” Deci melodia asta are 15 ani si nici nu mai stiam ca exista K1. :-q
Oricum am injurat ambele partide si apoi m-am dus pana la magazin sa cumpar un plic cu budinca. Pentru ca nu stiu de ce dar toata noaptea am visat numai budinca. Budinca cu vanilie. 😀
Partea buna e ca, urmand instructiunile de pe plic, am reusit sa fac o cana de budinca. Cu toate ca am impresia ca trebuia sa iasa mai mult. Si am aflat apoi ca trebuia sa pun si zahar.

Nu a fost ea prea dulce … de fapt nu a fost prea comestibila dar la cata budinca am visat azi-noapte m-am ambitionat si am mancat-o pe toata. Acum astept efectele secundare. :-&

Experiența descrisă în text ilustrează perfect cum uneori încercările noastre matinale de a-ne orienta în haosul cotidian ne pot duce pe căi neașteptate. Supermegaconcertul, deși menit să fie un eveniment remarcabil, a reușit doar să trezească amintiri dintr-o altă epocă muzicală, în timp ce adevărata aventură a zilei s-a dovedit a fi crearea unei budinci de vanilie imperfecte. Acest episod ne învață că nu întotdeauna ceea ce planificăm cu mare entuziasm se dovedește a fi satisfăcător și că uneori, în cele mai mici și aparent banale sarcini, cum ar fi prepararea desertului preferat, putem găsi o lecție de răbdare și perseverență. În viață, bucuriile autentice vin deseori din surse neașteptate, iar eforturile noastre, chiar dacă stângace, pot fi răsplătite cu amintiri amuzante și lecții de viață valoroase.