Primarul Timisoarei are o suferinta care nu ii da pace, este extrem de alergic la copaci. In consecinta a dat ordin sa pice copacii, astfel in cateva zile au fost taiati copacii carora le-au trebuit zeci de ani sau poate chiar 100 ca sa creasca. Singurii copacii tolerati de domnul primar sunt palmierii, deci la primavara probabil parcurile din Timisoara vor fi exclusiv populate cu palmieri. Copacii, spatiile verzi nu sunt singurele cauze care ii provoaca discomfort domnului primar, am alcatuit o lista cu ceea ce nu ii prieste domnului Nicolae Robu :

– pe primul loc evident pomii din fauna locala si spatiile verzi.

– locul doi; zebrele.. ori domnul primar, ori zebra, evident zebra a pierdut..s-a inecat.

– locul trei ; blogurile care nu lauda prostiile domnului primar.

– locul patru orice persoana care il critica ii provoaca domnului primar o puternica alergie…practic devine isteric si cheama Politia Locala in ajutor.

– domnul primar este de asemmenea alergic daca in oras se circula bine, astfel a dat ordin ca politia rutiera sa nu isi bage nasul cand smecherii isi lasa masinile in mijlocul strazii

Lista ar putea continua, practic domnul Robu se simte perfect in haos si betoane, acest peisaj completat pe alocuri cu cate un palmier in ghiveci il face extrem de fericit…Asta iese daca punem cap la cap deciziile domnului primar, iar un astfel de ,, peisaj” se gaseste la noi in tara in diverse sanatorii…

Observând deciziile primarului Nicolae Robu de a transforma parcurile din Timișoara într-un peisaj dominat de palmieri, nu pot să nu mă gândesc la impactul pe termen lung al acestor acțiuni asupra mediului și comunității locale. Deși pot înțelege că alergiile pot aduce mult disconfort personal, decimarea ecosistemului natural al unui oraș pentru a acomoda preferințele individuale creează un precedent periculos. Este esențial să ne amintim că soluțiile care par avantajoase pe termen scurt pot avea consecințe neprevăzute pentru viitoarele generații și pentru sănătatea generală a orașului. A învăța să găsim echilibrul între nevoile personale și bunăstarea comunității este o lecție valoroasă pe care sper să o resimțim cu toții în gestionarea provocărilor noastre cotidiene.