Probabil ii stiti din filme, profilerii sunt psihologii specializati in determinarea profilului unui infractor dupa ,, urmele ‘’ acestuia. Evident in filme e una in realitate lucrurile stau total diferit. Cunosc cativa psihologi, unii mai cu experienta, altii mai pe la inceput, insa aproape toti au o caracteristica comuna: sunt pierduti in spatiu. Iar daca e sa comparam parerile a doi psihologi ( de elita ) care apar la tv cu referire la un subiect, acestea tot timpul se vor contrazice. Cu alte cuvinte daca ar fi profileri, unul ar spune ca problema e alba, iar celalat ar jura ca totul este negru. Pai la ce mai e nevoie de ei in acest caz?

Totusi Politia Romana are nevoie de psihologi chiar si din acestia care pun intrebari avand cartea in mana, 80% din politistii cu care am avut tangenta nu cred ca ar fi trecut un test psiho. Si nu ma refer la ceva complicat, gen poze din acelea cu fluturi ca in filme ( test Rosarch ), ci un test banal care se da inclusiv pentru permisul auto.

In concluzie suntem departe de ce vedem in filme, ar fi mai util sa vedem cati politisti sunt cu pitici pe creier mai intai…. Iar dupa ce ii trecem la Politia Locala cu tot cu pitici, putem sa ne gandim la profileri.

Citind articolul, pare evident că entuziasmul generat de imaginea profilerilor din filme riscă să devină o dezamăgire în realitatea cotidiană. În practică, rolul acestor specialiști nu este atât de spectaculos și unic cum am putea crede, iar nevoia unui astfel de personaj poate fi pusă sub semnul întrebării. Totuși, prezența lor în Poliția Română poate sugera o direcție de profesionalizare și modernizare, chiar dacă e încă la început, iar identificarea personalului care are nevoie de îmbunătățiri psiho-emoționale reprezintă un prim pas vital. În viața cotidiană, aceasta ne amintește cât de important este să avem așteptări realiste și să investim în dezvoltarea capacităților personale și interpersonale dincolo de spectacolele hollywoodiene.