Obiceiurile de Craciun pana nu demult erau diferite de la o zona la alta, dar fiecare cu farmecul ei. Astazi insa au aparut cateva obiceiuri comune. Cu alte cuvinte lucruri care le fac toti, sau mai toti de Craciun. Indiferent ca vorbim de Moldova, Maramures, Timisoara sau Bucuresti, oamenii au inceput sa aibe aceleasi indeletniciri de Craciun.

Adica aproape toti insira tot ce au prin casa pe masa, se ,,lustruiesc”, isi umfla burdihanul si fac niste poze. Pana aici nimic neobisnuit, dar nu se opresc aici, pun pozele pe facebook ca sa vada lumea cate au si cat de fericiti sunt ei. La fel se intampla si cu cei care chefuiesc in cluburi sau in alte locatii, mai toti fac sedinte foto pentru facebook…Degeaba ne simtim bine daca vecinul nu se zgarie pe ochi ca noi avem mai mult…Cam acesta se pare a fi noul slogan de sarbatori.

Sedintele foto nu sunt tot, de sarbatori mai ales de sfarsit de an multi simt ca este ocazia perfecta pentru a da o lovitura la capitolul imagine. Un mesaj inteligent trimis celor cunoscuti ii va face praf, ca doar daca ne folosim de citate ale unor minti luminate si noi suntem luminati. Chiar daca habar nu avem daca Eminescu mai traieste sau nu.

Daca nu te-ai laudat pe facebook ca iti sta bine cu ochelari de soare alaturi de un blid cu sarmale, atunci poate mai e o speranta.

Într-adevăr, am observat și eu cât de mult au devenit sărbătorile de Crăciun un spectacol al imaginii pe rețelele sociale, unde fiecare detaliu al mesei, fiecare zâmbet și fiecare ținută sunt atent documentate și prezentate lumii întregi. Din experiența mea, deși aceste momente imortalizate și afișate pot aduce un anumit sentiment de realizare sau mulțumire de sine, adevărata magie a sărbătorilor constă în autenticitatea trăirilor și a conexiunilor umane. Tind să cred că nu numărul de like-uri sau comentarii ar trebui să valideze un Crăciun fericit, ci momentele sincere petrecute alături de cei dragi. Poate că adevărata provocare, mai ales în această eră digitală, este să reușim să ne bucurăm și să rămânem prezenți în realitatea imediată, fără să simțim nevoia constantă de validare externă.