Pe vremuri, adica atunci cand nu exista facebook, manele si console distractia era total diferita. Astfel distractiile in perioada copilariei mele aveau alte surse si motive decat cele din prezent.
Fiecare sarbatoare era un prilej in plus sa te distrezi, aveai si ,, acoperire” toate erau acoperite de traditie. De Sfantul Andrei prin zona Maramuresului unde am copilarit eu, exista sau existau cateva traditii pe care le indeplineam an de an cu placere. Obiceiul presupune ca in noaptea de Sfantul Andrei sa fie furata usa de la poarta din gospodariile unde erau fete.
Evident mai toate usile erau bine fixate si multi vecini nu erau de acord ca cineva sa le demonteze usa. Sa nu mai amintim de faptul ca pe vremea aceea eu si ceata mea de prieteni nu tineam cont daca gospodaria de la care furam usa are fete sau nu. Pur si simplu furam usa si o ingropam in zapada, iar a doua zi ne cautau vecinii sa isi recupereze usile.
Intr-un an insa unul din vecini si-a pazit poarta, astfel ca am reusit sa incasam cateva lovituri de bici la fund inainte de-a da jos poarta din tatani. Am luat-o la fuga si asta a fost, insa nu ne-am dat batuti.
Ne-am razbunat…:D
Am revenit peste cateva ore cand era liniste si pace, nu am luat poarta ci ne-am dus in gradina unde vecinul avea toaleta, din aceea cum sunt pe la tara, cu manere lateral, noi fiind patru am carat-o de acolo si am postat-o in usa casei, evident cu usa deschisa, ca dimineata vecinul sa intre direct in birou….=))
Acum pare distractiv, atunci nu prea, a trebuit ca timp de cateva saptamani sa sar garduri atat eu cat si prietenii mei cand dadeam nas in nas cu vecinul.
Privind retrospectiv la acele zile din Maramureș, realizez cât de mult ne-am distrat cu obiceiuri care astăzi ar părea nebunești, dar care pe atunci erau punctele noastre de întâlnire cu aventura și ingeniozitatea. Furtul porții era un act de rebeliune tineresc, o formă jucăușă de a ne exprima curajul și de a strânge legăturile între prieteni, chiar și sub riscul de a înfrunta furia vecinilor în diminețile geroase de după. Totuși, această experiență m-a învățat importanța sincronizării dintre distracție și respect față de ceilalți, o lecție care a rămas cu mine până astăzi și pe care o consider esențială pentru a menține armonia între generații. Indiferent de cum alegem să ne exprimăm și să ne bucurăm de tradiții, cred că există mereu o cale de a combina amuzamentul cu considerația față de cei din jur.
Deh, ce mai amintiri…acu’ povestim ce se intampla in cluburi, sau in barul nu stiu care…ce mai vremuri!