Pana la varsta de 13 ani eram ferm convins ca suntem cel mai viteaz si moral popor. Odata ce am deschis ochii mi-am dat seama ca de fapt lucrurile stau taman invers. Noi romanii eram cel mai pupacios popor de dosuri.
Nu am luptat niciodata de capul nostru, cu mici exceptii doar atunci cand eram condusi de persoane care erau considerate nebune pe vremea lor, iar acum in vremea noastra sunt eroi. Acei cativa ,,nebuni” au ajuns fara exceptie sa fie vanduti tot de fratii lor si mai apoi executati…asta e natura noastra.
Am fost si am ramas o masa de manevre, nu cred ca exista popor in Europa pe care sa nu il fi pupat in dos, mai nou am trecut cu pupaturile si peste Ocean. Asta e firea poporului suntem viteji la noi in ograda si doar cu cei amarati, in rest ne supunem si veneram tot ceea ce ne inconjoara. Nu suntem in stare sa pedepsim pe cei care ne calca si umilesc, viata de roman este o eterna fabula, iar noi romanii mereu in postura de ,, platitori” cu sudoare, sange, in genunchi si pe coate.
Pe vremuri romanii l-ar fi spanzurat pe unul cum e Iliescu, sau poate l-ar fi tras in teapa..astazi unii ii canta, altii ii pupa mana. Romanii sau unii dintre ei chiar sunt prosti, altii orbi, pe unii nu ii intereseaza….si in linii mari cam asta e Romania.
Deci daca 1 Decembrie e un fel de revelion al romanilor, atunci; La Multi Ani Romane…daca e vorba de trecut glorios, atunci ar trebui sa mai cautam prin istorie..dar nu in cartile romanesti ci in cele ale popoarelelor din jurul nostru.
Din ce în ce mai des, ne confruntăm cu tendința de a analiza trecutul printr-un filtru critic care uneori poate părea prea dur. Înțelegerea faptului că fiecare națiune are momentele sale de măreție și de slăbiciune este crucială pentru a ne construi o identitate echilibrată. În loc să ne concentrăm doar pe neputințele noastre, este esențial să reflectăm și asupra curajului și inovației care au apărut din momentele de adversitate. Prin recunoașterea și învățarea din greșelile trecutului, putem crea o temelie solidă pentru un viitor în care mândria de a fi român nu este doar o formulă de politețe în zi de sărbătoare, ci o realitate bine simțită și trăită.
Si in cazul acesta, pentru ca e foarte adevarat ceea ce scri tu in articol, ne meritam soarta sau nu?
Daniel, evident ca ne meritam soarta.
Asa am fost educati, asa vom face si de acum incolo!
Ai dreptate Yamasha…la naiba…insa trebuie facut ceva, chiar trebuie pentru ca nu se mai poate asa…
Poate peste 30-50 de ani se va trezi cineva, pana atunci toleram, rabdam..platim.