Sunt extrem de ,, alergic” cand vine vorba de spaga, personal nu am dat niciodata cadouri de genul decat o ciocolata, buchet de flori sau maxim o cafea. Evident sunt constient ca in jurul nostru se invart sume fabuloase la capitolul spaga, dar pana astazi nu am vazut in realitate o astfel de miscare. Deci astazi doi domni de la o directie a lu’ peste prajit s-au prezentat la firma unde lucrez. Toate bune si frumoase, acte in regula..dar daca ei ar fi rai s-ar mai gasi cate ceva..Am crezut ca glumesc, cel putin zambeau..si spuneau ca totul este in regula.
Pana la urma unul dintre ei mai cu tupeu cere ceva produse, adica ceva in valoare de 600 lei..Nu mi s-a parut ceva fantasic, desi intial ma asteptam sa plateasca obiectele. Ma rog, fie, nu eu raspund, doar ca s-a intamplat sa fiu prin zona, la un moment dat am iesit din birou…Ca dupa plecarea lor sa aflu ca obictele in valoare de 600 lei au fost un aperitiv si au mai cerut..da e corect ,, au cerut” marfa in valoare de circa 6000 – 7000 mii lei. Si asta desi firma era in regula…doar ca ei puteau sa fie rai, doar ei sunt legea, statul si Dumnezeu pe pamant.
Tot controlul a durat circa 60-70 de minute, deci pot sa faca cel putin 5 firme pe zi, adica cateva mii de euro. Daca era dupa mine nu stateam pe ganduri…DNA scria pe ei, dar asa cei mai cu experienta m-au linistit si mi-au spus ca asa functoneaza treaba si vor incerca o ,,negociere”. Pur si simplu ajungi in punctul in care iti este scarba de sistem, iar daca ai 7-8 controale de genul eu zic ca mai bine te lasi pagubas, in ziua de astazi mai mult de jumatate dai pe taxe, si inca pe atat celor care bat la usi, in consecinta trebuie sa aduci bani de acasa.
Nu ma asteptam ca in anul 2013 un inspector in slujba statului roman sa aiba tupeul, nesimtirea, sa ceara spaga. Idiferent de vremuri se pare ca anumite lucruri nu o sa dispara niciodata. Poti sa fii corect, poti sa fii perfect in regula..ei tot iti vor baga mana in buzunar.
Experiența cu inspectorii din 2013 mi-a lăsat un gust amar și mi-a întărit convingerea că, adesea, corupția se strecoară insidios în infrastructura zilnică a societății. Deși am trecut personal prin această situație, abordarea căutată de colegii mei pentru a „negocia” nu mi-a părut doar o formă de resemnare, ci și o modalitate de a perpetua un sistem defectuos. Mă întreb dacă nu cumva normalizarea acestor practici este exact ceea ce le menține în viață și că poate, cu un pic de curaj și susținere colectivă, am putea declanșa schimbarea de care avem nevoie. În viața de zi cu zi, poate că ar trebui să ne întrebăm mai des ce fel de societate dorim să construim și ce suntem dispuși să facem pentru a realiza aceasta.