Exista oameni, chiar si romani care sunt de exceptie. Probabil va veti intreba ce presupune cuvantul ‘’ exceptie’’ in contextul dat. Pentru a intelege cat mai bine la ce ma refer as vrea sa facem un mic experiment :

Inchipuiti-va ca aveti nesansa de a auzi, nu auziti deloc, pe langa acest handicap mai adaugati inca unul: nu vorbiti. Deci sunteti o persoana surdo-muta, la toate acestea mai adugam inca o problema: nu vedeti..Stiu e greu sa ne inchipuim asa ceva, insa exista astfel de oameni printre noi. Probabil veti spune : ,, ca sunt niste legume’’…Gresit, nu este deloc asa, domnul Vasile Adamescu are ,,calitatile” de mai sus de la varsta de 2 ani.

Am pus cuvantul calitati in ghilimele desi nu era cazul, pentru ca domnul Vasile Adamescu chiar are niste calitati. Desi este surdo-mut si orb a scris o carte. Cum a reusit ?..Nu stiu sa va explic, insa cu siguranta cu multa munca si sacrificiu.

Astfel de persoana comunica printr-un sistem tactil, prin intermediul caruia i se scriu litere in palma. Greu de inchipuit dar si mai greu de imaginat posibilitatea unei astfel de persoane de-a scrie o carte. Insa se poate, cand exista vointa orice este posibil.

Jos palaria in fata domnului Vasile Adamescu, este un exemplu viu pentru generatii noi dar si mai vechi. Cuvintele palesc, in fata unui astfel de exemplu, nu isi au rostul. Uneori poate fi dureros cand realizam ca unii dintre noi ne irosim fara rost, nici sa zambim nu stim.

Acest exemplu ma va face sa nu ii inteleg pe cei care desi vad si aud , nu stiu sa citeasca……., sunt mai multi analfabeti decat va puteti voi inchipui. Unii care se nasc normali ajung sa aibe ,, handicap” la maturitate, iar altii pentru care soarta a fost nemiloasa ajung sa mute muntii din loc. Sper sa existe cat mai multi ochi care sa ,, vada ‘’ astfel de lucruri,..oameni care merita mai mult decat le-a oferit viata.

Cartea se numeste ,, Infruntand viata “ si este un volum autobiografic, prima carte scrisa de o persoana cu surdo-cecitate. O puteti gasi in librarii si in curand pe internet.

Este cu adevărat inspirațional să întâlnim oameni precum domnul Vasile Adamescu, care ne demonstrează că limitele sunt adesea auto-impuse și că determinarea poate răsturna orice obstacol. Ceea ce ne învață povestea sa este că, oricât de grele ar fi circumstanțele, voința și perseverența pot deschide porți nebănuite. Într-o lume în care mulți se pierd în fața provocărilor zilnice, exemplul domnului Adamescu servește ca un far călăuzitor care să ne reamintească faptul că adevăratele valori nu se cuantifică prin abilități fizice, ci prin puterea spiritului. Astfel de povești ar trebui să ne inspire să folosim fiecare oportunitate de a crește și a învăța, respectând și admirând extraordinarele călătorii ale celor care au transformat adversitatea în forță.