Dupa medici, tractoristi si alte ocupatii, s-a golit si camara de dascali. Astfel ca in acest moment avem peste 4500 de indivizi fara pregatire adecvata, care trabaluiesc la catalog. Mai avem si o tura destul de mare de pensionari la catedra, unii pensionati de cel putin un deceniu. Ba chiar unii care isi aduc aminte de al doilea razboi mondial. Sper sa nu fie vreunul participant la Rascoala din 1907. Cu alte cuvinte suntem depasiti, nu spun ca printre ei nu ar fi si dascali cu har si bune intentii. Dar oricat s-ar stradui sansele de reusita sunt minime din start.
Unde sunt dascalii de altadata ?
Nu stie nimeni unde si cand au disparut cei care creionau viitorul tarii. Umbla zvonuri ca ar fi la capsuni prin Spania, sau pe la babele din Italia si Germania. Nimeni nu stie exact, din afara totul pare o rapire in masa, de zici ca cineva a planuit pana la cel mai mic amanunt sa ne transformam intr-o ,, fabrica” de analfabeti. Problema e una cunoscuta, nu e niciun secret, ceea ce ma nedumereste totusi unde se va ajunge ? Cand se opreste, mai picam mult ?
Pe cine mai punem la catedra ?
Scadem standardele si ne multumim sa transformam in dascali pe oricine are o diploma de participare la un curs. Nu conteaza ce curs, important e sa treaca testul cu oglinda. Care test ? Pai un test important, se puna oglinda langa gura candidatului, iar daca aceasta se abureste inseamna ca respira. Deci e bun de profesor.
Pare o poveste sf, aceasta daca nu ai tangenta cu sistemul educational. Realitatea e una si mai crunta, avem scoli in zone rurale unde elevii dupa opt clase nu stiu sa scrie si nici sa citeasca. Nici nu au cum, daca doamna care preda a absolvit cu chin un liceu agricol…..Viitor stralucit ne asteapta, de-a dreptul orbitor.
Ceea ce descrie articolul este, din păcate, o realitate dureroasă și întâlnită în multe sisteme educaționale. Am observat cum această criză de cadre didactice calificate transformă treptat școlile în medii unde scopul educației devine greu de atins. Am asistat la încercări disperate de a menține funcționalitatea prin angajarea oricui este disponibil, fără a ține cont de calitatea educației pe care aceștia o pot oferi. Pentru viitor, este esențial să recunoaștem că investiția în formarea și susținerea profesorilor este vitală pentru a preveni ca generațiile următoare să devină victime ale unei educații precare. Doar prin eforturi concertate și planificare strategică putem spera la reconstrucția unui sistem care să nu mai lase generațiile într-un con de umbră.