Era cat pe ce sa ramana bani mai multi pentru spitale si alte cele, dar se pare ca nu va fi asa. Pana la urma de voie sau de frica primul ministru Ciolos s-a razgandit, BOR va primi banii de la stat, adica de la noi. Si ce daca profesorii muncesc pe salarii de mizerie, si ce daca pensionarii stau in frig, burdihanul si parcarea BOR nu pot ramane goale. Ar fi o catastrofa daca BOR nu ar primi banii, riscam sa ramanem fara reprezentanta Mercedes in Romania. Neachitarea ratelor la masinile achizitionate de BOR ar duce Mercedes in faliment. Sa nu mai vorbim de statile peco, si acestea ar avea de suferit. Practic o intreaga industrie s-ar prabusi. Efectele conexe ar fi fantastice, daca banii s-ar duce la spitale inclusiv cei de la pompe funebre nu ar avea atatia clienti. Cu alte cuvinte industria BOR este un echilibru perfect pentru viata mizera din Romania.

De ce sa dam bani la BOR ?

Pai pentru ca sunt multi, vreo 56 000 de mii angajati BOR. Medicii sunt mai putini, vreo 48 000 de mii. Pana la urma daca avem atatia preoti eu zic sa scapam de medici. Ca doar medicii ne fac de rusine in societate, se plimba pe jos sau cu tramvaiul, se imbraca saracacios. Pe cand angajatii BOR au limuzine, iar cand vine vorba de haine il intrec si pe Batman. Pelerine de 4-5 metri, cu fir de aur nu gioarsele purtate de medici si profesori luate de prin vreun second hand.

Pana la urma totul are o logica, angajatii BOR traisec ca in Rai asa pentru antrenament, nu ca asa ar vrea ei. Se antreneaza pentru viata de dupa, doar nu o sa plece ,,nepregatiti” .

Ca martor al acestei situații, ironia amară a alocării de fonduri către BOR, în detrimentul priorităților sistemului de sănătate și educație, a evidențiat într-un mod crunt cum prioritățile greșite pot afecta dezvoltarea societății pe termen lung. În loc să sprijinim cadrele medicale și să îmbunătățim infrastructura spitalicească, am asigurat viața de lux a unui grup restrâns, lăsând în urmă nevoile reale ale populației. Am pierdut ocazia de a aduce un mic echilibru în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți, care ar fi putut beneficia de servicii medicale mai bune și de condiții de muncă mai demne pentru profesori. Această lectură tristă ne învață importanța prioritizării responsabile și a investițiilor care să aibă un impact real asupra calității vieții cetățenilor.