Am copilarit in Maramures, adica cu alte cuvinte sunt una din persoanele care pot face o comparatie intre Maramuresul din trecut si cel din prezent. Oricat as vrea sa laud Maramuresul din prezent nu se poate, nu ar fi corect. Maramuresul de astazi este ca o licoare indoita cu apa, multa apa si nu orice apa ci una de ploaie. Nimic nu mai e ce a fost, pana la urma e normal sa fie asa, doar ca in Maramures s-a pierdut esenta a ceea ce era candva un tinut plin de farmec si magie.
Totul pare diluat cand vine vorba de traditie, banul si dorinta de-a arata ca ai masina scumpa si casa mare au biruit pana la urma ceea ce dadea o aura aparte acestui tinut.
Casele din lemn traditionale sunt tot mai rare, in schimb au rasarit niste hardughii din beton si inox in jurul carora troneaza doua, trei masini scumpe. Cu alte cuvinte Maramuresul seamana tot mai mult cu o masa de pe care se iau prajiturile si se pune balega.
Stiu ca nu suna frumos dar asta este realitatea. Maramuresul traditional, istoric e un mit, il vom regasi doar in muzee, iar povestile cu ,, lucram afara iar dupa ne intoarcem’’..sunt doar povesti. Acum doua zile am trecut prin Certeze, localitatea unde toate casele au doua, trei nivele si spre surprinderea mea desi suntem in plina sarbatoare peste 90% din case erau pustii, fara lumina, fara brad, fara viata..Nimic, pustiu, cred ca avem cimitire mai animate decat localitatile unde vietuiesc cei bogati.
Nu pot sa trag decat o concluzie: Maramuresul, sau ceea ce a fost odata Maramuresul e pe duca. Daca vreti Maramures incercati in satele din munti, sau la muzeu.
Am vizitat recent Maramureșul și pot confirma că transformările moderne și pierderea tradițiilor sunt evidente, ceea ce poate fi dezamăgitor pentru cei ce căutau autenticitatea și farmecul de odinioară. Cu toate acestea, am descoperit că farmecul său nu a dispărut complet, ci s-a mutat mai degrabă spre marginile civilizatiei, în satele izolate și în muzee, unde încă mai poți simți vechea magie a locului. Poate că în tumultul schimbărilor, Maramureșul ne invită la o reîntoarcere la esențe, la aprecierea modestiei și a frumuseții naturale care încă se păstrează, dacă știm unde să căutăm. Această căutare a echilibrului și autenticitate poate fi o lecție valoroasă pentru fiecare dintre noi în viața de zi cu zi.




Toate locurile din Romania tind sa devina mit, nu mai pastreaza nimeni nimic, totul se transforma in bani.
inseamna ca trebuie sa ajung si eu cat mai devreme pe acolo, sa mai vad, sa prind ce a mai ramas 😀
Yamasha@
Eu zic sa te grabesti..:D
Trebuie sa vina strainii care sa ne cumpere casele taranesti si sa ne dea lectii despre valoarea traditiilor si cata frumusete si poezie exista in ele. Traditiile le mai pastreaza cei batrani, cei care sunt legati de glie si casuta parinteasca. Sa ai o casa mica, taraneasca, denota saracie, dar, in casutele acelea, a fost mai multa iubire si bunatate decat in hardughiile rasarite peste noapte.