Nu am nimic cu maghiarii, ba mai mult, am cunostinte chiar si ceva rude care sunt etnici maghiari. Problema e ca eu habar nu am de limba maghiara, deci nu vorbesc aceasta limba. Cu toate acestea se intampla ca altii sa imi raspunda in maghiara, desi eu vorbesc cu ei in romana. Si asta evident in Romania, mai exact in Oradea. In drumul meu spre Maramures m-am oprit in Real Oradea, cel de la iesirea spre Satu Mare.
Am cumparat cate ceva, iar cand ajung sa platesc la casa, sunt intampinat cu cateva cuvinte in maghiara….initial am crezut ca vanzatoarea s-a inecat cu o aluna … raspund in romana, mi se raspunde in maghiara…habar nu am ce..:(.. Dupa care urmeaza inca ceva in maghiara..nu stiu ce ..si tot asa vreo patru conversatii sau mai degraba monolog din partea casierei fara ca eu sa stiu despre ce este vorba. Mi-a dat restul intr-un final, evident banii ii numara tot in maghiara…si asta a fost, m-am simtit ca si cum as fi fost in Budapesta la cumparaturi….De fapt nu, cei din Budapesta se chinuie sa vorbeasca in engleza sau chiar romana cand vine vorba de clienti romani.
Ma tot gandesc ce mi-o fi spus doamna casiera, propuneri indecente…:)…nu prea cred, era cam batrana. Poate eram al 1001 cumparator si trebuia sa nu platesc, iar ea saraca insista sa plec cu marfa iar eu nimic..ba mai mult am scos banii si ma uitam la ea. Data viitoare va trebui sa stiu ungureste ( niciodata), sau daca nu sa plec cu marfa fara sa platesc, asa poate voi scoate cateva cuvinte in limba romana de la vanzatoare…
Ştim cu toţii că este un subiect delicat. Am trăit o experienţă asemănătoare în una din iernile anilor ’90, în Târgu Mureş. Am intrat într-un magazin cu intenţia de a cumpăra un fes, dar în cca. 3 minute am ieşit doar cu câteva apelative nu prea ortodoxe la adresa vânzătoarei care efectiv a refuzat să mă servească pe motiv că nu înţelege limba română.
În urmă cu câţiva ani am trecut şi prin Budapesta. Din păcate, am simţit şi acolo din plin „respectul” maghiarilor faţă de români.
Ştiu că n-ar trebui să judecăm „o pădure după uscăturile ei”, dar acel incident a reuşit să-mi schimbe percepţia despre unguri şi am rămas cu… „o repulsie” faţă de acest popor, în general. Şi pentru că nu mă pot abţine: ar trebui să nu uite că-n România, ei sunt musafirii şi românii sunt gazdele, nu invers!
Nu sunt rasistă. Dar m-am simţit o străină în propria ţară şi nu pot decât să le mulţumesc, pentru că datorită lor îmi amintesc uneori că sunt patriotă!
P.S.: Te admir pentru puterea de a relata până şi un astfel de incident dintr-o perspectivă tragicomică. Toate postările tale reuşesc să-mi smulgă câte un zâmbet. Multumesc. 🙂
am patit-o in primavara cand am fost la cluj…la tg mures nimeni nu vorbea romaneste si…eram caun intrus in kaufland. se faceau bisericute pe langa noi, eram urmariti pas cu pas…
la cantar au vorbit in maghiara, la casa a scos greu doua cuvinte in romaneste tanti…
Apropo@
E a doua oara cand mi se intampla, prima data a fost ceva mai ,, grav”..nu am fost servit pe motiv ca nu intelegea vanzatoarea…cu toate astea nu m-am suparat si asta deoarece am prieteni maghiari care sunt de nota 10…si tot timpul ma gandesc ca e ceva izolat…
Yamasha @
Targu Mures e una din cele mai sensibile zone, insa aici personal am avut tot timpul surprize placute..asa s-a nimerit..imi place orasul.
Doamne bine am ras cand am citit ca ai crezut ca s-o inecat cu o aluna. Si in Cluj patesti la fel in multe interprinderi.
:)) rasu – plansu faza cu aluna. Ceea ce ai descris tu mai sus se intampla in foarte multe locuri din Romania. Ca stii o limba straina nu e un minus niciodata, insa cat de dobitoc poti sa fii sa te sa nu fii in stare din respect sa inveti limba tarii in care locuiesti. Oare ce poba a dat domna la interviul de angajare?
Asta se intampla la noi. Daca mergi 100 de km mai incolo in Ungaria, la aquapark, toti angajatii stiu sa iti raspunda in romana.
cate-o data tind sa-i dau dreptate lui Vadim:))))