tari straine unde poti face conturi in valuta

Lacrimile spala durerea

Trec zile. Si iti amintesti cuvintele prostesti pe care le-ai spus sau lucrurile stupide pe care le-ai facut. Dar faptele sunt consumate, nu mai ai cum sa le schimbi. Insa ele se tot aduna, se strang in sufletul tau si te bantuie.
Trec saptamani. Iubirea te cuprinde din ce in ce mai mult, dogoarea din sufletul tau e din ce in ce mai intensa. Si esti inconjurat de incertitudini.

Sentimentele negative sunt din ce in ce mai intense. Si se aduna. Se multiplica in ritm ametitor. Cauti o iesire, o cale de salvare. Cauti eliberarea…

… si plangi. Iar odata cu lacrimile se curata si sufletul.
Precum ploaia care spala pacatele, picaturile ce ti se scurg pe obraji duc cu ele toate necazurile.
Esti nou. Inviorat. Plin de fericire si cu un chef nebun de viata.

Si iubesti intens.

5 comments

  1. ahahahhahahh… crede-ma una din lucrurile alea stupide pe care le cam regret a fost amestecarea vinului rosu cu votka acum 2 zile :))

  2. Mi-a placut articolul pentru ca m-am regasit in el. Nu neaparat legat de iubire, ci de orice.

    Atunci cand acumulez prea multa tensiune si stres, astept un motiv ca sa plang, fara sa stie nimeni, fara sa ma vada nimeni.

    Se intampla extrem de rar, dar efectul ulterior este extraordinar. Este o eliberare a sufletului si o liniste interioara pe care o dobandesc si care imi deschide drumul spre mai departe.

    Unii oameni sunt artagosi, altii sparg obiecte, altii se inchid in ei. Fiecare se descarca asa cum stie.

    In ceea ce priveste iubirea…rareori poti plange imediat dupa despartire. Pe masura ce timpul trece nu se aduna doar regretele ca nu ai spus/ai spus ce trebuia/nu trebuia, ci si frustrarea ca ti s-a intamplat tocmai tie asta…mai ales cand stii ca nu a fost vina ta. Si se acumuleaza toate si rabufnesc atunci cand cineva drag iti spune: „ce e cu tine? de ceva vreme nu mai esti tu…”

  3. Am plans si eu, mi-au secat lacrimile dar durerea tot a ramas. M-am linistit dar nu am uitat si m-au napadit intrebarile,amintirile, regretele dar mai ales gustul amar.Ochii mi-au secat dar inima plange inca.

  4. Te-ai gandit ca poate fi si invers: durerea sa spele lacrimile?
    o dau in filosofie, je sais, dar mi-a venit in minte intrebarea asta…
    Ok, plangi, dar cat poti sa plangi? Daca ar fi sa versi lacrimi pentru toate durerile zilnice, ti-ar seca ochii intr-o clipa.

    Si durerea e o cale de eliberare a tensiunii. Si daca tensiunea e in lacrimi, deci si durerea te-ar elibera de lacrimi, le-ar spala.
    🙂
    meaningless, i know.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.