Stiu ca nu va intereseaza dar eu sa va povestesc visul meu de azi-noapte. Cum am fost eu in excursie, in Franta.
Am ajuns mai pe dimineata, undeva intr-un satuc. Un localnic mi-a povestit de blestemul care s-a abatut asupra satului, un dragon rautacios.
Urc incet pe ulita, dau de un dragon de ciment. O statuie. Statea frumos in mijlocul drumului.
Il ignor, si imi vad de drum.
Ajung la un stadion.
Sau de fapt parea un stadion, inca se lucra la el. Pe margine erau niste banci de lemn. In mijlocul stadionului o fata, cu un voal alb, dansa.
Incepe ploaia si o iau la fuga inapoi.
In drum dau peste un magazin de suveniruri. De cum intru vanzatoarea isi da seama ca sunt roman. Sa ma pun bine cu ea ma chinui sa vorbesc in franceza. Nu prea ma descurc asa grozav, tot imi vine sa folosesc cuvinte din engleza. Ma intreaba cum mai merge turismul cu Dracula la noi.
Vreau sa ma uit intr-o vitrina, alti turisti imi blocheaza vederea. Vanzatoarea ii impinge la o parte si le zice ca daca nu cumpara nimic sa nu se mai uite atat.
Sunt speriat, trebuie sa cumpar ceva ca altfel ma impinge si pe mine. Caut un magnetel dau nu au asa ceva. In schimb descopar niste ceasuri ciudate.
De diferite dimensiuni, cu diverse modele. Ciudatenia la ele consta in faptul ca nu erau de fapt ceasuri normale. In loc sa arate ceasul aratau marcaje cu 1 ora, 2 or, 4 ore, 6 ore, 8 ore. Intreb ce e cu ele.
Mi se explica ca sunt ceasuri pentru pastile. Adica daca trebuie sa iei o pastila din 6 in 6 ore pui ceasul la „6 ore” si el suna.
Plec din magazin.
Pe drum sunt depasit de un cal. Goneste la vale cu o caruta dupa el. Fuge si el de ploaie. Ajunge la el la poarta si intra in casa. Asa, cu tot cu trasura dupa el. Ii zic ca nu a facut bine sa intre cu trasura in casa, asa, plin de noroi. Imi raspunde ca nu isi face probleme, a mai intrat si de alte dati si nu a zis nimic stapanul.
Mer mai departe. Ii fac poza unui om si vreau sa imi faca si mie o poza. Sa se vada in spate satul. Dar nu se incadreaza deloc bine in poza. Se da mai in spate putin si se trezeste cu o tava de mici in cap. Cativa oameni erau la gratar si probabil ca ii deranjase.
Plec fara poza.
Ma trezesc.
Ai ceva imaginatie 😛
Repet, pentru cine nu a prins povestea de la inceput, asta a fost un vis 😛
am prins, dar la tags e trecuta la aberatii 😛 😀
Ce vise mai ai :)) Asteptam si alte vise ;))
Cum ai reusit sa iti aduci aminte asa detaliat ? Eu cand visez de abia imi aduc aminte ideea principala
Da, de multe ori nici eu nu imi aduc aminte ce visez. Astazi, de cum mi-am trezit, imi aduceam aminte clar. :-??
ai copii?..te-ai pricepe la povestiri de adormit copiii…pot sa fiu eu copilul tau?….:))…just kiddin’
Cand o sa vreau copiii, ma gandesc sa ma implic serios in problema. Deci nu, nu infiez pe nimeni 😀
=)) am ras cu lacrimi. Imi si imaginam cum te invarti pe acolo pe la tara prin Franta