Nemtii probabil cei mai perfectionisti, punctuali si corecti europeni au fost pe alocuri copiati de romani. De ceva ani incoace romanii au inceput sa ii copieze/plagieze. Nu va speriati nu e vorba de punctalitate, competenta si alte cele. I-am copiat la un alt capitol, ne-am molipsit, inspirat din ,, raceala” lor. Sunt cunoscuti ca un popor mai putin ospitalier. Nu stiu cat de reala este aceasta poveste cu ,, raceala nemteasca”. Dar prin anii ’90 in zona de vest a tarii circulau diverse povesti, experiente ale unor timisoreni care s-au dus in vizita la neamurile din Germania. Unde au avut surpriza sa fie intampinati cu fraze de genul :

– Ati venit si voi, cand plecati ?
– Unde o sa dormiti, aici in zona hotelurile sunt scumpe.
– La noi puteti ramane doar o noapte ca nu avem voie sa primim oaspeti.

Aceasta din partea unor nemti jumatate romani, ca cei 100% autentici, cica erau si mai duri. Un etnic mutat dupa „90 in Germania povestea, ca a salutat un vecin cu ,, buna dimineta”, iar acesta i-a raspuns :,, ce ai tu cu dimineata mea daca e buna sau rea”. Nu stiu cat sunt de reale povestile, un lucru e sigur, romanii nu mai sunt asa de ospitalieri. Daca in trecut revederile, si intalnirile erau un mare prilej de bucurie, sarbatoare, astazi lumea este mai comoda, nu mai e dispus nimeni la compromis de genul..Ne inghesuim un pic ca avem oaspeti, nu mai exista asa ceva. In trecut nu era o problema sa se doarma pe jos, la vecini, nici nu se pune problema cine unde va dormi. Important era faptul ca lumea era in acelasi loc, iar fericirea se citea pe fata fiecaruia

In prezent suntem extrem de departe de ceea ce-a fost. Nu stiu de ce ? O fi din cauza faptului ca am devenit prea comozi, nu ne mai miscam si ni s-a atrofiat partea creierului care stie sa se bucure ? Am devenit rigizi, poate invidiosi, nu ne mai intereseaza altcineva, doar noi si carapacea noastra..

Reflectând asupra subiectului abordat în articol, pot spune că această „raceală” germană adoptată de unii români poate fi privită dintr-o perspectivă pozitivă în anumite contexte. Desigur, am observat că unele aspecte tradiționale ale ospitalității s-au estompat, dar poate că această atitudine mai rezervată ne poate învăța și beneficiile stabilirii de limite sănătoase și creării unui echilibru personal armonios. Într-o lume unde adesea suntem presați să fim mereu disponibili și deschiși, uneori e util să avem grijă de sine prioritizând timp pentru odihnă și reîncărcare. Totuși, este esențial să păstrăm un echilibru între această dorință de intimitate și bucuria autentică de a ne conecta cu ceilalți, amintindu-ne că adevărata bogăție vine adesea din experiențe și conexiuni sincere și calde.