Daca ar fi sa intrebam un politician despre bunastarea romanilor, sigur raspunsul ar fi ca totul este foarte bine. Ne-au crescut salariile, pensiile, ba chiar si pib-ul a crescut, totul creste in tara asta. In realitate creste ceva dar nu e vorba de bunastare, ci datorii, preturi si facturi neachitate.

Analistii spun ca situatia economica actuala prin prisma cifrelor pe cap de locuitor este identica cu cea din 1913. Din punct de vedere economic noi suntem in 1913, adica cu o suta de ani in urma..Diferenta e ca atunci nu eram asa pretentiosi, aveam si oarece pofta de munca, azi lucrurile nu prea stau asa. In plus pe atunci nu se fura asa, astazi chiar daca am avea o superproductie, tot nu am face fata la cat se fura. Iar daca am tine cont de comparatia facuta de analisti, nu urmeaza o perioada foarte buna…Probabil ajungem din nou la comunisti si tot asa, ciclul se repeta.

Cred totusi ca sub dictatura functionam ceva mai bine. E una sa subventionam o familie, si alta cateva mii de familii cum e in democratie.

Privind retrospectiv, paralela cu anul 1913 nu face decât să arate cum istoria are un mod ironic de a se repeta. Politicienii pot susține că ne merg lucrurile mai bine ca niciodată, dar realitatea reflectată de creșterea datoriilor și a prețurilor trage un semnal de alarmă. Această iluzie de prosperitate ne forțează să redefinim adevărata bunăstare și să evaluăm cât ne costă, de fapt, evoluția pe hârtie. Totuși, un lucru este clar: indiferent de vremuri, puterea de a schimba cu adevărat ceva stă în mâinile noastre și începe cu a cere mai multă responsabilitate și transparență, fie că vorbim de economii personale sau de comunități întregi.