Cand m-am trezit dimineata nu ma asteptam la nimic special. Aceeasi plictiseala, aceleasi sperante si vise. Si pana spre seara nu mi-au fost inselate asteptarile, totul s-a desfasurat exact cum „planuisem”.
Insa soarta s-a gandit sa intervina. Exact cand nu ma asteptam.

Ziua era pe trecute, se insera, insa m-am gandit sa ies putit la baschet, sa fac ceva miscare, sa mai iau putin aer. Am fost, am dat de cateva ori la cos, am jucat doua partide de sah si apoi am pornit incet spre casa.
Si am intalnit-o pe ea.

O veche colega de generala, fosta prietena buna, si pentru o zi chiar si iubita.
Intoarsa din Suedia (sau Finlanda) pentru a sarbatori Pastele. Mult mai frumoasa si eleganta decat atunci cand am vazut-o ultima data, acum vreo 7-8 ani.
Si cand zic frumoasa ma refer la genul de femeie dupa care toti barbatii intorc capul pe strada. =P~

Ce mai faci Andrei ? Bine Andreea Tu ce mai faci ? … inca ceva politeturi si ajungem la concluzia ca ar fi bine sa iesim prin oras putin mai tarziu, sa ne povestim aventurile, viata si sa ne aducem aminte de vremurile trecute.

Putin mai tarziu ne-am intalnit. Am stat de vorba, ne-am amintit de viata noastra de acum 10-12 ani, de pataniile noastre, de visele si asteptarile pe care le aveam atunci.
Si atunci s-a intamplat.
La un moment-dat am intrebat-o „Stii, nu mi-ai spus niciodata de ce ai vrut sa mergi cu mine la banchetul de la sfarsitul clasei a 8-a„. 😕

Eram curios, nu am inteles ce s-a intamplat atunci. Eu nu m-am considerat niciodata un baiat/barbat frumos, aratos, cum vreti voi sa ii spuneti. M-am considerat relativ normal, banal, chiar putin spre „de evitat”, cand vine vorba de aspect/constitutie. :blushing:
Nu am avut, si nici nu am, o situatie financiara „interesanta” pentru fete.
In timp ce ea era cea mai frumoasa fata din scoala, avea situatie materiala, cel putin vreo 10 baieti stiu eu care incercau sa mearga cu ea la banchet.

Nici nu mai imi aduc aminte cum de am invitat-o eu sa mearga cu mine, eram constient ca nu prea am sanse. Cum eram prieteni destul de buni probabil ca mi-am luat inima in dinti si am incercat. Si ea a zis DA, fara nici o retinere.
A fost frumos, am mers impreuna la banchet, am dansat (sub privirile invidioase ale celorlalti smecheropretendenti), chiar ne-am si sarutat. A fost o seara magica. 8->
Dupa care fiecare a mers pe drumul lui.

Asa ca eram curios, oare ce a determinat-o sa mearga cu mine in acea seara. Si mi-a raspuns:
„Stii, aveai tu ceva ce m-a atras la tine si de aceea nu am ezitat sa zic DA. Cand erai pe langa mine intotdeauna ma faceai sa fiu vesela, sa ma simt bine.
Si de asta aveam eu nevoie. Atata timp cat ma simteam bine cu tine, restul nu mai contau.
Baga-ti mintile in cap, nu te mai subestima, altfel vei avea numai de pierdut !”
Am mai schimbat cateva impresii, ne-am urat succes si fericire unul altuia si ne-am despartit.

Cand am ajuns acasa mi-am dat cu adevarat seama ce a vrut sa spuna.
Ea chiar are dreptate. In viata nu ai cum sa le ai pe toate. Trebuie sa te multumesti cu ce ai, sa fi impacat cu tine insuti si apoi sa te bucuri de viata. Sau macar sa incerci.
Pentru ca atunci cand te subestimezi, iti pui singur bete in roate.
…
Ce bine ma simt. M-am uitat chiar si in oglinda, parca m-am facut si mai chipes de cand m-am privit ultima data. B-)