Pe marginea acestui subiect s-au scris multe pagini si probabil se vor mai scrie, nu vreau sa filozofez, nu sunt in masura si nici nu e cazul. In general caut sa vorbesc despre lucrurile palpabile, demonstrabile, etc. In ceea ce priveste acest subiect, adica destinul, nu am incercat niciodata sa ,,adun” toate teoriile si respectiv sa trag o concluzie.

Din exeperienta daca ar fi sa vorbesc, as spune ca mai toti oamenii cand cauta o scuza sau un raspuns care ii depaseste, vor pune totul in seama destinului. Si astfel au gasit raspunsul, respectiv scuza, depinde de caz.
Insa urmarind stirile acum cateva seri, am ajuns la o alta concluzie, explicatie, optiune,…cum vreti voi sa ii spuneti.

Dar iata despre ce este vorba :

In urma cu circa 20 si ceva de ani, poate chiar 30, intr-o maternitate din Baia Mare venea pe lume un copil. Parintii acestuia erau o familie modesta, cu multi copii, etc. La plecarea din maternitate, dintr-o eroare mama pleaca cu alt copil, un copil abandonat. Evident copilul ei ajunge in orfelinat……..toti vor spune…..uau ce ghinion………Dar nu e chiar asa.

Copilul, adica barbatul de astazi care a ajuns la orfelinat, a reusit sa termine o facultate, are o familie, este fericit,..cat se poate in vremurile noastre. Cel ce i-a luat locul si a trait alaturi de parinti, familie..este la puscarie pentru furt. Familia arata cam asa : mama s-a sinucis in urma cu ceva ani, tatal betiv, fratii imprastiati prin lume, etc.

Da, aici putem vorbi de destin………uneori chiar nu putem explica ce anume si cum ne conduce in viata, evident fara aportul nostru personal nu ar fi nimic. Aparentele de foarte multe ori pot fi inselatoare, ceea ce la inceput pare o condamnare, cum ar fi in povestea de mai sus orfelinatul……de fapt ,, condamnarea”, a fost fereastra, sansa. Cu siguranta daca persoana nu ajungea la orfelinat ar fi avut cu totul o alta soarta, una mai potrivnica……….

Pana la urma destinul e ca un lut, o plastilina din care fiecare dintre noi isi plasmuieste prezentul, dar mai ales viitorul.