Nu sunt constructor si nici arhitect, insa ma pasioneaza tot ceea ce tine de istorie. Incepand cu cladiri si terminand cu lucruri marunte. In ce priveste cladirile vechi, aici ma refer in special la case mici de lemn si chirpici si ceva mai spatioasele conace. Adica cladiri de la 30 de metri patrati la circa 150 – 200 metri patrati. Am tinut sa subliniez suprafata deoarece tot aud la tv pe diversi povestind ca au renovat o casuta veche si i-a costat 30 000 de euro. Sau mai nou cladirea de pe bancnota de 10 lei care a fost renovata cu 4,5 milioane lei.

Ma bucur ca s-a renovat, insa nu pot sa inteleg unde au intrat cele 4,5 milioane. Daca e vorba de finantare, fonduri nerambursabile si trebuiau cheltuiti atunci inteleg, dar altfel nu vad ce sa coste atat. Toate cladirile vechi au la baza materiale care se aflau la indemna stramosilor nostri, piatra, lemn, pamant, paie si chiar balegar. Toate astea nu au cum sa aibe preturi exorbitante. Sa refaci un lemn vechi da, costa ceva dar tot nu ajungem la sume de ordinul milioanelor. Cum nici la o bojdeuca nu avem unde sa cheltuim 30 000 de euro. Daca stramosii nostri ar fi cheltuit aceleasi valori pe vremuri, atunci sigur am fi avut doar palate .

Personal cred ca undeva se exagereaza, nu vreau sa acuz pe nimeni. Dar nu prea pot sa fiu de acord ca la o renovare arhitectul sa primeasca 50% din suma. Nu de alta dar in felul acesta o sa renovam mai nimic. Sunt constient ca nu orice Dorel poate lucra la o astfel de cladire, dar totusi este exagerat de mult. Singurul material care costa ceva este lemnul vechi, iar acesta se vinde prin Maramures ceva mai ieftin decat un lemn ,, proaspat”. In rest e vorba de lucru manual.