Imi place pestele chiar foarte mult as putea spune, iau peste de cel putin 4-5 ori pe luna, fie proaspat, fie congelat, de preferat sa fie pescuit si nu din acvacultura. Alta metoda in alegerea pestelui nu am, insa in aceasta seara fiind la cumparaturi prin Billa am vazut o metoda noua in selectarea pestelui. O mamaie trecuta bine de 50 de ani imbracata cochet care impingea un carut din care stateau sa cada mai de toate, se tot poticnea in fata mea si tot baga nasul intr-o punga.

Initial am crezut ca i-a cazut ceva in punga, lentila de contact sau vreun cercel. Dar nu asta era, la un moment dat doamna imbracata bine si cu caruciorul ce scartaia sub greutatea cumparaturilor, ia punga si o arunca in raftul cu pufuleti. Cum eram in spatele ei m-am dumerit imediat, punga azvarlita era una cu peste.

Adica un produs care daca nu e la locul potrivit face ravagii pentru cei care detin un nas. Nu zic ca nu te poti razgandi, dar sa lasi pestele asa pur si simplu pe raft intre pufuleti nu prea e ok, mai ales ca doamna parea una cu pretentii.

Dar poate nu am inteles eu bine, doamna a lasat pestii sa mance niste pufuleti cat se mai plimba ea :), sau poate voia pufuleti cu gust de peste si asta era solutia, habar nu am :(.

Observând cum doamna din magazin evalua atent peștele, mi-am dat seama cât de important este să aplicăm metode non-convenționale pentru a lua decizii, fie ele și de zi cu zi. Alegerea peștelui cu o atenție meticuloasă și cu curiozitate pare să reflecte o abordare mai conștientă și responsabilă nu doar în gătit, ci și în viață. Uneori, introducerea unor pași neașteptați în procesul nostru decizional poate aduce rezultate surprinzător de satisfăcătoare. Astfel de experiențe ne pot învăța să fim mai prezenți și implicați în micile detalii care, la prima vedere, par nesemnificative.