Dupa cum deja ne-am obisnuit nu mergem la Campionatul Mondial de Fotbal, motivul e unul simplu nu avem ce sa cautam acolo. Pana la urma am avut si ceva ghinion asta e adevarul, ca daca eram norocosi isi dadeau greci vreo 3-4 autogoluri nu unul. Meciul din aceasta seara dintre Grecia si Romania a fost 100% romanesc, daca ma gandesc bine parca am mai citit despre cele intamplate in aceasta seara.

Doar ca in povestea citita de mine era vorba de alte personaje, trei la numar: Eminescu, Caragiale si Veronica Micle. Eminescu reprezinta jucatorii din aceasta seara care au spus poezii de dragoste pe teren, e adevarat ca toate erau cu bip. Toate acestea doar, doar, se dezbraca Veronica, grecii au fost mai pragmatici, au venit, au ridicat fusta lu’ Veronica si ne-au executat..ce atata poezie..cam asa a facut Caragiale cu iubita lu’ Eminescu pe cand cel inselat ii canta serenade.

Lasandu-i la o parte pe cei trei, trebuie sa ne gandim la jucatorii nostri care sunt cu psihicul la pamant, nu pentru ca au facturi de platit, sau alte probleme cu care se confrunta restul Romaniei. Baietii nu vor merge la Rio sa faca shopping, dar le va trece dupa cateva betii cu dans pe mese.

In rest totul e ok, cei multi, cei saraci, fara alte bucurii…sufera, dar asta nu e o noutate e ceva normal in Romania.

Reflectând asupra meciului dintre Grecia și România, devine evident că atitudinea romantică și lipsa de pragmatism ne costă uneori mult mai mult decât ne-am aștepta. Asemenea lui Eminescu, care a rămas blocat în poezii și idealuri, jucătorii noștri par să fi uitat de concretul jocului, permițând grecilor să exploateze momentul. Este, de fapt, o lecție importantă pentru noi toți, una care ne arată că în viață, deși visele și idealurile sunt importante, uneori este esențial să ne întâlnim destinul cu hotărâre și claritate. Într-o lume plină de provocări și competiție, ar fi bine să învățăm să fim mai pragmatici și să transformăm idealurile frumoase în acțiuni concrete.