Am ajuns sa ma bucur atunci cand dau de un fruct stricat. Si nu e vorba de vreo superstitie, mai degraba as incadra ,, problema” la minuni. Cu cele 16 – 18 tratamente pe care le primesc merele, e cam greu ca acestea sa se strice.

Astfel ca orice mar stricat, e semn bun pentru consumator. Problema e ca fructele noastre de toate zilele nu prea se mai strica. Zici ca au devenit nemuritoare si asteapta sa fie mancate de urmasii, urmasilor nostri. Evident ma refer la produsele din supermarket, ca cele de la tarani, rezista de abia cateva zile.

In concluzie daca vezi pe o taraba fructe stricate printre cele bune, cumpara. Sigur sunt mai sanatoase, decat ,, manechinele ” la dimensiune perfecta, culoare si aspect impecabil venite cu vaporul de peste mari si tari.

Am observat că, de multe ori, ne lăsăm atrași de fructele perfecte, cele fără cusur, iar acest lucru ne poate costa mai mult decât ne imaginăm. Alegerea mea de a cumpăra mereocaționale care arătau mai puțin perfecte s-a dovedit a fi benefică pentru sănătatea mea și a familiei, oferindu-ne un gust autentic și, probabil, mai puține chimicale ascunse în perfecțiunea lor vizuală. Experiența mi-a arătat că, deși fructele cu mici imperfecțiuni pot părea mai puțin atractive, ele pot reprezenta o garanție a unui produs mai puțin procesat și mai natural. Așadar, nu este doar un mod de a susține producătorii locali, ci și un pas spre o alimentație mai curată și mai sănătoasă; uneori, imperfecțiunea este exact ceea ce avem nevoie pentru a ne întoarce la esențial.