Toti ne dorim sa fim fericiti, insa nu pe toti ne fac fericiti aceleasi lucruri. E logic, normal sa fie pana la urma asa. Astazi am fost la cumparaturi, mai exact am cumparat paine si doar atat. In fata mea am remarcat o bunicuta, o batranica simpatica, ceva in genul celei de pe sticla de ulei. Ma asteptam ca si bunicuta din fata mea sa cumpere paine, avand in vedere ca magazinul respectiv e specializat pe asa ceva.
Dar am avut o mica surpriza, simpatica bunicuta nu voia paine, ci o plosca de plastic cu rom. In mintea mea am si facut un scenariu ca face tort cu rom sau alte bunataturi, insa am fost contrazis imediat de chiar bunicuta in cauza : nu mai e ca pe vremuri, dupa cateva pahare ma doare capul de la romul care se fabrica acum..spuse ea. Probabil asa o fi, nu judec romul si nici pe bunicuta cu pricina, ochii ei sclipeau de fericire,..plosca cu rom era fericirea ei.
Important este pana la urma sa nu abandonam calea catre fericire. Nu sunt consumator de alcool si nici nu cred ca aceasta e calea, poate fi doar o ,,solutie” pentru cei care au renuntat sa lupte. Tot asa insa nu inteleg pe cel care isi gaseste fericirea ascultand o manea data la maxim, sau etalandu-si lantul cel mai gros. Dar ma bucur ca totusi mai exista persoane care gasesc fericirea intr-o colinda ascultata in casa bunicilor, sau stand la masa cu cei dragi.
Fericirea nu functioneaza in baza unei formule universal valabile, de aceea nu incercati sa ii faceti fericiti pe alti cu lucruri care va fericesc pe voi…
Reflectând asupra observațiilor din articol, mi-am dat seama că fericirea este profund personală și adesea surprinzătoare în manifestările sale. Experiența bunicuței cu sticla de rom îmi amintește de momentele când mici plăceri ne vin în întâmpinarea sufletului mai bine decât orice dar scump sau experiență grandioasă. Încercarea de a impune propriile surse de bucurie altora e adesea contraproductivă, căci fericirea lor poate rezulta din cu totul altceva, cum ar fi o melodie veche sau simpla prezență a celor dragi. În viața de zi cu zi, e esențial să ne urmăm inima și să respectăm diversitatea căilor spre fericire, astfel încât fiecare să își poată găsi propriul colț de paradis.
Am cumparat de la Kauflan 8 kg de fericire
Intradevar, nu exita o reteta universal valabila pentru toti….fericirea si lucrurile care ne fac fericiti depind de personalitate, de nivelul de inteligenta, de mediul social, de educatie.
Fericirea e relativa si imposibil de cuantificat in retete universale.
Acelasi refugiu…bautura, se pare ca asta nu imbatraneste niciodata…urata chestie
Fericirea asta, bat-o vina! Parca atat de usor de gasit in lucruri marunte, si totusi parca invizibila la nivel general. Dar e frumos ca cei de langa tine sa-ti impartaseasca fericirile si implicit tu pe ale lor. Cine se-aseamana, se-aduna si sunt convinsa ca bunicutei ii place si mai mult romul daca il bea impreuna cu cineva care are aceeasi fericire.
cat mai e kg e fericire ca nu mai gasesc kg mai ieftin 😀
Drogurile, in orice forma ar veni ele (inclusiv alcoolul) nu aduc fericire ci pur si simplu inlesnesc deconectarea, nu bei ca sa fii fericit, bei ca sa mai uiti de amar.
@Emil Daca-mi dai voie sa te contrazic, in cantitati mici alcoolul chiar nu vine ca solutie la vreun necaz. Exista bautori de vin de exemplu , care beau un pahar la saptamana doar pentru placerea gustului. Asadar, alcoolul poate genera fericire, poate fi un tabiet propriu, la fel cum unora le place sa-si cumpere o punga de ciocolata si sa o savureze in timpul unui film.