Dacă la primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale am avut o urnă improvizată de vot sub forma unui butoi de plastic, de genul celor ce au devenit populare pentru că sunt umplute cu murături, turul doi ne aduce alte surprize. Nu, nu este vorba despre un cazan de țuică, așa cum se sugera cu malițiozitate, chiar dacă unii români au cumpărat astfel de instrument de Black friday. Nuuu. Este vorba despre un tomberon. Un exemplu strălucit despre direcția în care se îndreaptă clasa politică pe care o votăm aproape în fiecare an. Și, nu, tomberonul nu este undeva în Vâlcea, unde fusese descoperit și butoiul cu murături, ci tocmai la Ambasada României în Olanda, aflată sub patronajul doamnei Brândușa Predescu, cea care acum câteva luni a chemat poliția olandeză pentru a-i îndepărta din fața ambasadei pe românii care doreau să voteze la alegerile pentru Parlamentul European și nu au mai apucat, din cauza birocrației funcționarilor… Acum, la ambasada României s-a pus un tomberon pe post de urnă electorală. Pare curat, lucește, e sigilat și decorat frumos cu trei baloane în culorile României. Sperăm că sunt baloane, că la olandezi te aștepți la orice. Ah, și, apropos, doamna Brândușa, vă rugăm frumos nu mai consumați brownies olandeze din coffee shopuri, că nu e bune, tanti… Dă efecte adverse și ajungi să te crezi deștept când te uiți în oglindă. După alegeri poate vă urcați în tomberon să vedeți cum vă stă, că așa s-au dus și politicienii vechiului regim din Ucraina… La tomberon, monșer….

Sincer să fiu, alegerea unui tomberon drept urnă electorală la Ambasada României din Olanda mi se pare o imagine tristă a felului în care simbolurile democratice pot fi desconsiderate. În experiențele mele, am realizat că respectul și seriozitatea ar trebui să fie pietrele de temelie ale oricărui proces electoral; astfel de improvizații nu fac decât să alimenteze cinismul și neîncrederea în sistemul politic. Poate că, dincolo de ironia situației, ar trebui să reflectăm asupra importanței de a ne implica activ în schimbarea clasei politice, pentru a nu ajunge și noi într-un „tomberon” al democrației. E o lecție simplă: dacă vrem să vedem schimbarea, trebuie să începem să cerem mai multă responsabilitate și respect de la cei care ne reprezintă.