Mica Viena nu mai e ce a fost, ba mai mult e un Severin mai mare. De cativa ani incoace orasul Timisoara a suferit o puternica degradare. Nu e vorba de cladiri, drumuri, ci de o degradare morala. Cu alte cuvinte s-a pierdut civilizatia care facea cinste vestului. De la orasul florilor, al bicicletelor si al fetelor…Timisoara a devenit un ,,centru al turnuletelor” si raiul nesimtitilor aciuati de nu stiu unde. Razboiul cu nesimtirea e pierdut si nu cred ca se mai poate face ceva. In trafic, malluri, pe terase, trotuar, chiar si in centrul orasului domnina cu succes nesimtitii. Mare parte din ei de cea mai joasa speta, veniti la oras ca sa se propaseasca. Nu cunosc limba romana fara injuraturi, nu stiu la ce foloseste cosul de gunoi si sunt stapanii tinutului.

Cu toate acestea pare-se ca de voie de nevoie, Timisoara mai este vizitata si de oarece turisti straini. Acestia din urma conform unui sondaj au notat orasul Timisoara cu 7,5 . O nota care nu prea atrage, ce-i drept si 7,5 mi se pare mult, probabil e data din bun simt. Viitorul orasului e sumbru si nu spun asta din perspectivele investitiilor in zona, a banilor. Nu, civilizatia nu are legatura cu banii, ci cu oamenii. Iar in acest moment avem ,,materie prima” cu ,, defect”…Nu stiu cum naiba se face, dar in ultimii anii mai toate rebuturile ajung la Timisoara…Mai ho, ca dati pe afara.

Am avut ocazia să trăiesc în Timișoara și să observ personal dinamica socială a orașului, așa cum a fost descrisă în articol. Deși s-ar putea să pară că orașul și-a pierdut farmecul de altădată, cred cu tărie că fiecare comunitate trece prin faze de schimbare și adaptare. Timișoara are încă resurse culturale și emoționale neexploatate pe care le poate activa pentru a renaște, iar atitudinea și aportul fiecărui locuitor pot schimba percepțiile negative. În loc să ne lăsăm descurajați, ar trebui să ne concentrăm pe reconectarea cu valorile comunitare care au definit cândva orașul și să inspirăm o schimbare pozitivă prin acțiuni mici și solidare.