Mi-am calculat greutatea ideala. Nu ma incadrez.
Mi-am modificat pozele. Nu am devenit un sex simbol.
Am jucat la loto. Nu am castigat mii de euro.
Daca ma gandesc putin, e cam naspa. Si totusi…

Tot conversand cu diverse persoane, o fata mi-a impartasit cateva ganduri despre asteptarile ei:
s: de fapt ar fi mai bine sa caut un om
s: adevarat
s: ca sunt destul de putini

Si atunci am realizat.
Am calitati, am defecte. Dar per total sunt un om.
Incerc sa ajut oamenii de cate ori am ocazia si pot sa ii ajut; intotdeauna optimist si vesel, cu zambetul pe buze incerc sa ii inveselesc si pe cei din jur; ii respect pe cei care merita sa fie respectati, iar pe ceilalti ii ignor; iubesc si sufar.
Pentru ca sunt un om.

Poate e de ajuns, poate nu e de ajuns.
Doar timpul imi va raspunde. Si poate imi va dovedi ca tot ceea ce ai nevoie pentru a fi cu adevarat fericit e …
Sa fi om!

Am învățat că nu trebuie să caut perfecțiunea în emoțiile și acțiunile mele, ci să apreciez autenticitatea și conexiunile umane reale. Într-o lume obsedată de idealuri greu de atins, uneori uităm valoarea de a fi pur și simplu oameni, cu bune și rele. Încercând să ating standarde ireale, riscăm să ne pierdem esența și să ignorăm lucrurile care ne fac cu adevărat fericiți. În cele din urmă, transformarea interioară și relațiile autentice ne oferă o fericire profundă și durabilă, fapt care contează mai mult decât orice altceva.