Nu stiu daca in acest moment exista in Romania vreo statiune care sa nu aibe o portie generoasa de ruine. Si nu ma refer la obiective istorice conservate. Nu, cladiri administrative, hoteluri care candva functionau, iar acum stau sa cada la prima pala de vant. O fi acesta trendul si poate nu am inteles eu, cert e ca mai toate zonele turistice consacrate, stau sa cada.

Statiunea Buzias pe care am vizitat-o astazi nu face exceptie, desi e foarte mica, mare parte din cladirile de patrimoniu sunt praf. Lucruri care au functionat sute de ani, si-au oprit activitatea brusc. Cauzele evident necunoscute, explicatiile care sunt date de cei in cauza de obicei sunt de natura paranormala….Ca o fi, ca o patii.. In concluzie si statiunea Buzias poate fi un episod de Dosarele X.

Vizitând stațiunea Buziaș, am fost frapat de atmosfera melancolică ce o învăluie, o mixtură între frumusețea trecutului și neglijența prezentului. Este trist să vezi clădiri administrative și hoteluri cândva pline de viață, acum părăsite și expuse declinului, dar poate tocmai acest contrast forțează un moment de reflecție despre importanța conservării patrimoniului nostru cultural. Poate că asemenea locuri servesc ca un memento să prețuim și să protejăm ceea ce avem, chiar și în fața dificultăților economice sau dezinteresului vremelnic. În final, vizitarea unor astfel de locuri ar putea inspira comunitățile locale și pe cei interesați să găsească soluții inovatoare pentru a reînvia și revitaliza aceste bijuterii uitate.