Mai nou nemtii si francezii se lauda ca pe langa cersetorii din est, au migrat spre ei si lupii din estul Europei. Daca e adevarat sau nu noi nu stim, pentru ca lupii nu se opresc la vama, nu ca nu ar dori sa faca acest lucru. Dar la vama sunt alti lupi, si nu prea se inteleg. Ideea e ca lupii nostri au decis sa plece, de ce ?..pai de foame. Cum stanele de oi sunt tot mai putine, iar in privinta vanatului exista concurenta mare, nu poate sa se puna un biet lup cu ditamai Tiriac. Asa ca lupii nostri vor la mai bine sau mai degraba vor sa nu mai rabde de foame.

Momentan noile lor gazde sunt multumite, adica se lauda cu ei, dar nu se stie niciodata cand lupul nostru va sari la gatul unui francez si dupa aia vai de pielea noastra. Dar ii pot expulza, noi ii asteptam inapoi, cu o singura conditie, lupii sa vina in acelasi avion cu cersetorii.

Iar cat priveste fauna de pe la noi si aici putem vorbi de schimbari majore. Suntem mai exotici ca niciodata, in zonele urbane la fiecare 50 – 100 de metri dai de cate o maimuta, uneori chiar o haita de maimute. Zilnic intalnesti cate o gorila cu volanul in mana, ce mai, avem jungla in Romania, nu ne vor lipsi cei cativa lupi care au migrat de foame.

Cu siguranță, observăm o transformare interesantă în fața noastră, și trebuie să ne obișnuim cu ideea că în căutarea unor condiții mai bune de trai, migrările nu sunt doar un fenomen uman. Învățătura de aici este adaptabilitatea și capacitatea de a face față schimbărilor, fie că vorbim de lupi sau de oameni. Din acest punct de vedere, trebuie să învățăm să ne adaptăm la medii noi și să fim pregătiți pentru provocările pe care le aduc astfel de transformări majore. În final, ceea ce contează este cum reușim să conviețuim cu diferite „specii”, fie ele animaliere sau umane, căutând mereu echilibrul între nevoile proprii și respectul față de ceilalți.