Sunt o persoana credincioasa sau cel putin asa cred eu. Evident nu-i pot accepta pe acei pastori ai nostri, mari preoti care se lafaie in limuzine de lux, sau invart o groaza de afaceri. E un subiect fara numar, deci nu are rost sa ,, pedalez” pe tema aceasta. Insa nu pot sa trec cu vederea marea ghiftuiala a Biserici Ortodoxe cu ocazia pelerinajului la moastele Sfantei Parascheva. Ca acesta e un moment cand biserica face profit, asta cam toti stim, ca biserica nu face nimic,..stim si asta. Dar am fost surprins sa vad la stiri cu ce se prezinta credinciosii la racla. Iata cateva exemple :

– haine, ceva obisnuit
– icoane, obisnuit, normal
– cu un teanc de carti,..pai pentru ce, doar nu o sa invete sfintii din carti si nici cartea nu va intra in capul nimanui
– acte, probabil procese, nu cred ca la Dumnezeu trebuie sa mergem cu sentintele de la tribunal…, ii sunt cunoscute datele, faptele.

Nu stiu ce sa cred, pana la urma cred ca perceptia unora cu referire la relegie e un pic deplasata, problema cea mai mare e ca biserica se foloseste de aceste aspecte.

Am participat la pelerinajul Sfintei Parascheva și am observat cum oamenii vin cu dorințe și speranțe diverse, aducând cu ei obiecte care, la prima vedere, par neobișnuite. Experiența m-a făcut să realizez cât de important este ca fiecare să își găsească propria cale de a se conecta cu divinitatea, chiar dacă modalitatea poate părea ciudată pentru alții. Totodată, mi s-a confirmat necesitatea unui echilibru mai autentic între credință și practicile bisericii, pentru că, uneori, liniștea interioară nu vine din ritualurile impuse, ci dintr-o legătură personală și sinceră cu ce simți a fi sacru. Cred că autenticitatea în credință poate transforma experiența religioasă într-o călătorie personală mai semnificativă și împlinitoare.