Pornind de la articolul despre preturile in euro m-am apucat sa caut pe internet legi despre acest subiect.
Astfel am gasit:
Hotărâre nr. 947/2000 (r1) din 13/10/2000 privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare
Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 643 din 09/09/2008
Actul a intrat in vigoare la data de 09 septembrie 2008
Asa, si prin legea asta am cautat sa vad care e treaba cu afisarea pretului de vanzare.
La prima vedere treaba e simpla:
Art. 3. – (1) Preţul de vânzare şi preţul pe unitatea de măsură se exprimă în lei.
Deci vinzi ceva, trebuie sa aibe pretul in lei. Pana aici are sens si e perfect ok.
Dar imediat sub mai vine o completare
(2) În cazul în care vânzătorii oferă informaţii privind preţurile în alte valute, acestea trebuie să fie clare şi uşor de înţeles.
Si asta m-a cam incurcat.
Cum adica: „in cazul in care vanzatorul ofera informatii”? Din punctul meu de vedere e destul de interpretabila. Adica vanzatorii pot alege „sa ofere informatii” in alte valute fara a fi obligati sa aibe pretul in lei? Sau pretul in lei e obligatoriu intotdeauna insa daca unii vanzatori aleg sa ofere si pretul in alta valuta trebuie ca acestea sa fie clare si usor de inteles.
De fapt intrebarea e simpla: din lege reiese ca pretul in lei e obligatoriu intotdeauna?
Pentru toata legea, puteti citi aici.
Am mai intalnit probeleme de genul asta, niciodata nu inteleg cum le fac asa alambicate
JMHO … produsele se vand in lei, insa informatiile legate de pret pot fi oferite si in alte valute (masini, poate telefoane … ca doar de aici ai plecat), cu conditia sa afiseze cursul de schimb (la masini poate fi cursul unei anumite banci, cel mai dragutz fiind exemplul celor de leasing … care nu-s banci ce lucreaza cu publicul deci poate fi din start cu 5% mai mult)
Legea este incompleta. Exista domenii de activitate in sfera serviciilor care au dreptul de a afisa pretul in euro fara a avea obligativitatea de a afisa si in lei: turismul. Acest lucru se datoreaza faptului ca prestarea de servicii si implicit prestatorul de servicii se afla in afara tarii.
interpretarea ta este: (1) Preţul de vânzare şi preţul pe unitatea de măsură se exprimă în lei.
adica INTOTDEAUNA e in lei. sau TOATE preturile sunt INTOTDEAUNA exprimate in lei.
Aceasta interpretare nu poate fi corecta pentru ca ai urmatorul aliniat. Prin urmare interpretarea ambelor aliniate ar fi, dupa parerea mea : „In principiu pretul se exprima in lei. Dar daca cineva alege sa nu exprime pretul in lei trebuie sa ofere si informatii privind cursul de schimb” adica nu este obligatoriu sa ai pretul in lei dar trebuie sa oferi suficiente informatii ca omul sa poata calcula cat costa este in lei.
Presupun ca, noi fiind in UE si UE fiind la origini o chestie economica, este normal ca toate tarile din UE sa permita exprimarea preturilor si in alte valute, macar in euro. Altfel nu ar prea functiona povestea cu libera circulatie a bunurilor si persoanelor. Daca ai sa cauti sunt sigura ca o sa gasesti vreun articol dintr-un tratat international care sta la baza chestiei asteia.
Da, e corect. Si nu ma opun. Vanzatorii ar trebui sa aibe dreptul sa exprime preturile SI in alte valute.
Dar obligatoriu ar trebui sa fie exprimat in lei. Ca voi ei sa afiseze euro, dolari, sau moneda oficiala din Burundi e treaba lor. Dar in lei ar trebuie sa fie intotdeauna. In clar. Nu sa stau eu sa calculez cat vine in lei daca imi afiseaza ei cursul de schimb.
Cum spuneam, legea e ambigua si interpretabila. Cel putin din punctul meu de vedere.