Expresie intens mediatizata si des folosita atat de politicieni cat si in media ,, munca la negru” nu mi se pare a fi deloc corecta. E foarte discutabil, cat de negru, e negrul la care lucrezi si in plus nu poti sa faci diferenta cine se incadreaza in categorie. De exemplu Dan Negru nu poate angaja pe nimeni, pentru ca e Negru, sau e vorba de Cabral. Este greu sa imi dau seama care din situatie e mai ristrictiva la Dan Negru sau la Cabral, care dintre ei o fi mai negru. Pana la urma la noi in tara nu e nicio problema, atat Dan Negru cat si Cabral probabil nu angajeaza pe nimeni. Deci numarul negrilor pentru care ar putea lucra romanii este mic. Problema este insa in cazul celor care fac angajari fara forme legale. Desi la cat ia statul…nu prea pot fi angajati altfel.

Am avut ocazia să lucrez „la negru” și pot spune că experiența a fost nelipsită de provocări și riscuri. La început, totul părea avantajos, fără impozite și formalisme, dar în timp am realizat câte drepturi și beneficii sociale îmi lipsesc. Lipsa unui contract legal m-a făcut să mă simt vulnerabil, fără siguranța unui venit fix sau a unei protecții la locul de muncă. Astfel, înțeleg acum că, deși statul poate părea împovărător, protecția legală și stabilitatea sunt esențiale pentru un trai demn și sigur.