Azi dimineata m-am imbarcat si am luat-o din loc spre Maramures, un loc special pentru mine. Nu as exagera daca as spune ca Maramuresul e pentru mine ce sunt piramidele pentru altii. Insa astazi a fost o zi care m-a dezamagit profund, revad Maramuresul cel putin anual si tot timpul astept sa ,, creasca’’. Dar se intampla invers, Maramuresul e mai gol de la an la an, atat spiritual cat si la capitolul natura. Paduri defrisate, ape murdare, gunoaie tot mai multe. Imi pare rau sa spun toate astea dar aceasta e realitatea, sunt oameni buni, iubitori de natura, dar printre acestea se gasesc si o droaie care iubesc banul, betonul si inoxul. Iar pe zi ce trece cei din urma castiga tot mai mult teren.

Sper ca din aceasta mica vacanta acesta sa fie singurul articol de acest gen. Maramuresul merita mai mult, macar sa pastram ceea ce avem, daca nu putem sa aducem un plus mostenirii cu care am fost haraziti. Nu stiu cine ar putea sa faca ceva in acest sens, cred ca noi toti, dar mai ales cei care vietuiesc in acesta zona magica.

Observând transformările negative din Maramureș, este clar că valorile tradiționale și natura autentică pierd teren în fața intereselor financiare și a urbanizării necontrolate. Personal, cred că este crucial să ne implicăm activ în protejarea și promovarea acestui colț de rai și nu doar prin vocalizarea nemulțumirilor. Educarea tinerei generații despre importanța păstrării patrimoniului natural și cultural poate asigura continuitatea farmecului specific regiunii. În fond, schimbarea începe cu fiecare dintre noi, iar prin acțiuni responsabile și comunitare putem revitaliza locurile dragi. Aceasta nu este doar o datorie culturală, ci și o binecuvântare pe care o putem transmite viitorului.