Astazi m-am apucat, fortat, sa fac putina ordine prin lucrurile mele si am descoperit o veche iubire: consola Nintendo. 8->

Imi aduc si acum aminte cand am primit-o, in 1995, adusa din Franta. Iar ca bonus am primit si Super Mario Bros. 3, unul dintre cele mai bune jocuri ale tuturor timpurilor. 😡
Si da, ma pot lauda ca l-am terminat, am stat intr-o zi, nu am mai mers la scoala si nu m-am lasat pana nu am invins si ultimul „monster boss”. b-(

Mai aveam Skate or Die, (un joc foarte bun de jucat la dublu), un joc de box, un joc cu un ninja (ceva tot gen Mario) si inca un joc cu avioane. Aveam si un pistol la el, dar niciodata nu am gasit jocuri la care sa il folosesc. De fapt, nu prea am gasit jocuri in general, nu multa lume avea asemena tip de consola.

Din pacate insa nu mai am decat consola, dischetele cu jocuri nu stiu pe unde s-au pierdut.Insa am avut noroc,acum s-au inventat emulatoarele, asa ca mi-am downloadat joculetele si o sa le mai incerc putin, de dragul vremurilor bune. Cu toate ca sunt sigur, pe PC nu o sa aibe acelasi farmec.

Recitind experiența mea cu consola Nintendo, am realizat cât de profund ne pot marca micile bucurii ale copilăriei și cum acestea pot deveni cărămizi în construcția nostalgiei noastre. Amintirea zilelor petrecute în fața unui ecran, determinat să înving ultimul „monster boss”, îmi amintește că perseverența și dedicarea, fie ele și într-un joc, contribuie la formarea caracterului nostru. Într-o lume în care tehnologia ne copleșește adesea, să îți îngădui un moment de nostalgie cu vechile jocuri pe emulator poate fi o călătorie reconfortantă în timp. E important să ne aducem aminte să nu uităm să ne bucurăm de micile victorii și să păstrăm vie pasiunea pentru lucrurile care odată ne-au făcut fericiți.