De ceva ani incoace Maramuresul, mai exact orasul Viseu de Sus din Maramures a inceput sa fie cunoscut printre altele si pentru traseul feroviar forestier. Adica deja celebra mocanita si traseul acesteia.

Mocanita din Maramures este unica nu doar in tara ci si in Europa, este un obiectiv turistic care merita vazut. Ba mai mult as spune ca merita vazut de doua ori, valea Vaserului pe unde isi face veacul Mocanita este total diferita de la un anotimp la altul.

Daca ati fost iarna in zona, cu siguranta vara o sa vi se para un alt loc. Zona este superba insa ca peste tot in tara are si cateva minusuri; superba vale a Vaserului pe langa peisaje de poveste mai are in dotare un numar impresionant de gatere. De asemenea o parte dintre casele din zona imbina o arhitectura mai putin potrivita, cladiri colorate cu inox si alte materiale mai putin potrivite.

Una peste alta, zona promite, insa daca nu va pune cineva piciorul in ,, prag” se va ,, intoxica” si aceasta zona. Daca e sa mergeti iarna cu mocanita va recomand sa alegeti un vagon cu soba pe lemne si nu variante care folosesc butelie cu gaz, nu se poate respira, miroase groaznic a gaz. In rest oamenii au fost prietenosi, ne-au servit cu horinca, afinata, gogosi, zambete, ba chair ne-au asteptat cu lautari in statia de sosire.

Daca sunteti prin Maramures, aproape de Viseu de Sus merita sa faceti o tura cu mocanita. Toata actiunea dureaza aproape o zi, adica noi am plecat la ora 10:30 si ne-am intors la ora 16:30, a fost distractiv, timpul a trecut foarte repede. Pretul unui bilet pentru adult cu mocanita difera in functie de sezon, noi am platit 69 de lei.El include si o gustare, iar restul, adica muzica si buna dispozitia au fost din partea casei.

Legende de pe Valea Vaserului

Mocanita din Viseu de Sus este in functiune de dinainte de razboi, astfel in zona au aparut cateva legende, povesti care nu au neaparat legatura cu mocanita dar care dau un plus de istorie zonei.

Batranii de prin partile locului povestesc ca in cel de-al doilea razboi mondial undeva prin muntii de deasupra linei strabatute de mocanita s-ar fi dat o lupta apriga intre rusi si nemti. Acestia s-au luptat cateva zile, pierderile fiind majore de ambele parti, iar la un moment dat cei cativa soldati ramasi in viata ar fi facut un armistitiu, renuntand la lupta. Ba mai mult au ingropat impreuna atat dusmanii cat si camarazii in padure. Cimitirul din padure ar exista si astazi, sau ceva din el.

Cea de-a doua poveste are un final ceva mai fericit. Se spune ca in anii ’70 Vaserul a fost vizitat de o familie numeroasa de nemti, adica bunici, copii, nepoti. In jur la douazeci de persoane daca nu mai bine, o familie mare. Grupul era condus de un neamt batran care a tinut sa prezinte Valea Vaserului copiilor, nepotilor. Toti au urcat sus pe munte si dusi in fata unui brad uscat, sau mai degraba a unui ciot, iar batranul le-a spus copiiilor, nepotilor urmatoarele : ,, daca acest copac nu ar fi existat nici voi nu ati fi fost”

Explicatia a ceea ce sta in spatele acestei fraze tine tot de cel de-al doilea razboi mondial. Se pare ca batranelul in perioada adolescentei, adica pe la 15-16 ani era soldat al armatei germane, asta pentru ca asa erau vremurile de atunci. Aflandu-se cu unitatea militara pe Valea Vaserului acesta a nesocotit un ordin din partea comandantului, a refuzat sa execute un prizonier. Astfel comandantul a dat ordin ca sa fie executat si soldatul care s-a insubordonat. Insa la un moment dat comandantul s-a razgandit si i-a mai dat o sansa tanarului soldat…Sansa sau conditia era sa curete un brad mare de crengi doar cu un briceag.

In fine finalul povestii il stiti, a reusit si mai mult de atat a tinut sa arate si familiei peste ani acest lucru.

Mocanita de la Viseu de Sus putem spune ca e ceva frumos, deosebit, dar personal cred ca se poate mai mult, trebuie mai mult. Nu inteleg de ce se mai exploateaza lemnul in zona din moment ce zona face parte dintr-o arie protejata. Padurile dispar, arhitectura veche, traditionala la fel. In curand e posibil sa nu mai fie nimic.