Am in fata blocului un catel. Maidanez. :o3 Si din cand in cand ii mai dau sa manance. Sau cand il vad „vorbesc” cu el. Si a simtit ca ii vreau doar binele.

De cate ori merg in oras, si el repede dupa mine. Unde merg des, gen piata, deja a invatat drumul. Iar cand ma vede cu sacosa in mana o ia inainte.
In timp, a invatat ca nu are voie sa intre „inauntru”. Se aseza frumos pe iarba, dupa un gardulet, si pazeste usa pana termin cumparaturile.
Intr-o zi am zis ca il pacalesc, si am iesit pe alta usa. Dar a fost foarte vigilent. ;))

Ce bine ar fi daca oamenii ar avea anumite simturi dezvoltate precum cateii. Sa simta cand cineva ii iubeste si le vrea binele. Si in acelasi timp sa iubeaca la fel de neconditionat si sa puna suflet.
Dar oamenii au alte probleme. Alte prejudecati. Alte conceptii. Si uita ceea ce e cu adevarat important…