Macar cateii ma iubesc

Am in fata blocului un catel. Maidanez. :o3 Si din cand in cand ii mai dau sa manance. Sau cand il vad „vorbesc” cu el. Si a simtit ca ii vreau doar binele.

Catel maidanez

De cate ori merg in oras, si el repede dupa mine. Unde merg des, gen piata, deja a invatat drumul. Iar cand ma vede cu sacosa in mana o ia inainte.
In timp, a invatat ca nu are voie sa intre „inauntru”. Se aseza frumos pe iarba, dupa un gardulet, si pazeste usa pana termin cumparaturile.
Intr-o zi am zis ca il pacalesc, si am iesit pe alta usa. Dar a fost foarte vigilent. ;))

Ce bine ar fi daca oamenii ar avea anumite simturi dezvoltate precum cateii. Sa simta cand cineva ii iubeste si le vrea binele. Si in acelasi timp sa iubeaca la fel de neconditionat si sa puna suflet.
Dar oamenii au alte probleme. Alte prejudecati. Alte conceptii. Si uita ceea ce e cu adevarat important…

2 comments

  1. Am si eu catei dastia pe langa bloc (ca orice alt bucurestean de altfel ;)) ), problema e ca ma cam enerveaza in ultima vreme, ca dorm ziua si noaptea latra :((

  2. ai dreptate in ceea ce priveste finalu’….oamenii au”alte” preocupari…INTERESE, incepand de la o anumita varsta 😉 …au mai ramas animalele(chiar si cele fara stapan sa ne faca sa mai reflectam ca cineva chiar e…ACOLO 🙂 …oare de ce unele lucruri trebuie sa fie asa de dureroase…..ce bine ar fi sa gasesc raspunsu’….dar ma ia valu’ si…..zic…asta merita unii k mn(asta k sa incep sa ma destainui un picutz…sa incep sa imi spal rufele live- k tot e la moda)

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.